dar s-a mirat că memoriul său n-a fost citat. A aflat că J. Fourier, secretarul deatunci al Academiei, la care a fost trimis memoriul, a decedat în luna mai; cummemoriul s-a pierdut, nu a mai fost luat în consideraţie.Pierderea celor două memorii, moartea tatălui, cele două eşecuri la École Polytechniqueau fost pentru tânărul Galois o mare decepţie, cu urmări în comportamentulsău. Critică sistemul şcolar şi militează pentru reformarea predării ştiinţelor. Pe dealtă parte, este un republican înflăcărat, gata să se sacrifice pentru idealurile republicane.Toate acestea au loc pe fondul unor evenimente politice agitate prin care treceaFranţa în acea perioadă, care culminează cu revoluţia din 1830 (Trois Glorieuse).Évariste Galois participă cu pasiune la evenimentele acelor zile, atrăgând asupra samăsuri coercitive din partea autorităţilor: este exmatriculat din şcoală în decembrie1830, este arestat şi trimis la închisoarea Sainte-Pélagie în două rânduri în cursulanului 1831.A.-L. Cauchy, fidel Bourbonilor, însoţeşte în exil pe Carol al X-lea. Raportor laAcademie este acum S.D. Poisson, care-l invită pe Galois să înainteze acestui fordin nou memoriul său asupra ecuaţiilor. Memoriul este prezentat pe 17 ian. 1831, iarrăspunsul lui Poisson se lasă mult aşteptat şi îi cauzează lui Galois, aflat în închisoreaSainte-Pélagie, o nouă dezamăgire: memoriul este respins pe motivul că argumentelenu sunt suficient de clare şi dezvoltate pentru a se putea face o idee asupra lui şi sesugerează o redactare mai completă.Eliberat din închisoare în aprilie 1832, Évariste Galois este antrenat într-un duelcu pistoale şi moare, în urma rănii primite, la 31 mai 1832. Asupra circumstanţelornefastului duel părerile sunt împărţite. Este înhumat pe 2 iunie în groapa comună acimitirului Montparnasse. Astfel ia sfârşit viaţa lui Évariste Galois, geniu nefericitşi nenorocos, care nu a cunoscut recunoaşterea marilor sale merite ştiinţifice.În ajunul duelului, Évariste Galois a scris trei scrisori patetice. Cea adresatădevotatului său prieten, Auguste Chevalier, este considerată ca testamentul său dematematician: aminteşte aici de descoperirile sale în teoria ecuaţiilor şi în privinţafuncţiilor definite prin integrale; schiţează apoi ceea ce astăzi numim teoria lui Galois,adăugînd câteva teoreme noi la conţinutul manuscrisului înaintat Academiei; cereprietenului ,,să roage public pe Jacobi sau pe Gauss să-şi spună părerea nu asupraadevărului, ci asupra importanţei teoremelor”.Alfred Galois, fratele mai mic al lui Évariste, şi Auguste Chevalier au copiatlucrările şi le-au trimis lui Jacobi, Gauss şi altora. În 1846, J. Liouville publicătoate lucrările lui Galois în revista sa Journal de Mathématiques pures et appliquées(Journal de Liouville), după ce în 1843 el informase Academia de Ştiinţe despre rezultateleinteresante conţinute în acestea.De originalitatea, profunzimea şi măreţia gândirii lui Évariste Galois, de putereade cuprindere a conceptului avansat de el, de magia unificatoare a teoriei grupurilor,lumea matematică îşi va da seama ceva mai târziu şi-i va recunoaşte locul cuvenitprintre matematicienii a căror operă a determinat schimbări semnificative în matematicăşi ştiinţă.2Redacţia revistei
Profesorul Adolf Haimovici - centenarul naşterii saleSe împlinesc 100 de ani de când a văzut luminazilei Adolf Haimovici, cel care în cursulvieţii se va distinge ca o personalitate proeminentăa matematicii ieşene şi româneşti, un dascăl ataşatînvăţământului românesc, un om respectat şi iubitde toţi cei care l-au cunoscut.Născut la Iaşi, la 1 octombrie 1912, avea să-şilege viaţa, activitatea şi destinul de acest oraş; aîndrăgit Iaşul şi nu ezita, atunci când avea prilejul,să-şi exprime ataşamentul faţă de el.Clasele primare le-a urmat la Şcoala primară,,Gh. Asachi”, apoi studiile secundare la LiceulNaţional (actualul Colegiu ,,Naţional”). În perioada1930-1934 urmează cursurile Facultăţii deŞtiinţe de la Universitatea din Iaşi încheind cuo licenţă în matematică şi una în ştiinţe fizicomatematice.În anul 1938 îşi susţine teza de doctoratcu subiectul Direcţii concurente şi direcţii paralele pe o varietate a unui spaţiuconform sub conducerea prof. Al. Myller. Până în 1945, cînd este încadrat ca asistentuniversitar la Facultatea de Ştiinţe, activează ca profesor secundar la diverse liceedin Bacău şi Iaşi. Urcă repede treptele ierarhiei universitare, în anul 1949 fiind profesortitular şi şef al Catedrei de ecuaţii diferenţiale. Până la momentul pensionării, înanul 1981, a predat numeroase şi foarte variate cursuri: ecuaţii diferenţiale, ecuaţiilefizicii matematice, teoria funcţiilor de o variabilă complexă, capitole speciale de teoriaoperatorilor etc.Profesorul Adolf Haimovici era unul dintre profesorii cei mai apropiaţi destudenţi. Cursurile predate erau la nivelul de înţelegere a studenţilor şi aveau claritate;deseori îşi întrerupea expunerea pentru a pune întrebări studenţilor sau pentrua indica punctele-cheie ale teoriei expuse sau ale unei demonstraţii. A militat înmod constant pentru primenirea programelor şi introducerea de cursuri noi. Pentrustudenţi, dar şi pentru viitorii specialişti, a publicat cursuri fundamentale ca:Ecuaţii diferenţiale şi integrale (1965), Ecuaţiile fizicii matematice şi elemente decalcul variaţional (1966). Este coautor la tratatul Geometrie analitică şi diferenţială(1951), lucrare ce a primit Premiul de Stat. Monografia Ecuaţii diferenţiale cu funcţiide mulţime ca necunoscută (1976) este o premieră în domeniul respectiv.Contribuţia cea mai importantă a prof. dr. doc. Adolf Haimovici esteopera sa ştiinţifică, ce cuprinde peste 140 memorii şi articole publicate în ţară saustrăinătate. A abordat subiecte şi teme din domenii foarte diverse ale matematicii,care pot fi grupate în trei direcţii principale de cercetare: 1) geometrie diferenţială(geometrie pe spaţii conforme, spaţii cu conexiune afină, spaţii cu conexiune neliniarăetc.); 2) ecuaţii funcţionale (diferenţiale, cu derivate parţiale, integro-diferenţiale);3) matematici aplicate (biomatematică, termodinamică, economie etc.). Cu toatăaceastă diversitate de preocupări în acord cu grija sa permanentă de abordare a unor3
- Page 1 and 2: Anul XIV, Nr. 1Ianuarie - Iunie 201
- Page 3: Anul XIV, Nr. 1 Ianuarie - Iunie 20
- Page 8 and 9: domenii noi şi actuale, prof. Adol
- Page 10 and 11: Exerciţiul 1. Fie b ≥ 2 un numă
- Page 13 and 14: · · · + a s+t−1 − a s+t , q
- Page 15 and 16: Aplicaţii ale numerelor complexeî
- Page 17 and 18: ne-am folosit şi de inegalitatea c
- Page 19 and 20: Teorema 3. Fie ρ ∈ [0, ∞]. Atu
- Page 21 and 22: Problema 8. Confirmaţi sau infirma
- Page 23 and 24: Remarca 2. Deşi Goehl, în [2], pr
- Page 25 and 26: Lema 2. În triunghiul OHI are loc
- Page 27 and 28: Se ştie că punctul I aparţine dr
- Page 29 and 30: Asupra unei probleme de extremRadu
- Page 31 and 32: Une classe spéciale de matrices ca
- Page 33 and 34: 4. Un exemple de B-matrice de M 4 (
- Page 35 and 36: toutes ses valeurs propres sont nul
- Page 37 and 38: Clasa a IX-a1. Să se determine cel
- Page 39 and 40: corespunzătoare. În acest caz, pu
- Page 41 and 42: Vom exprima această condiţie în
- Page 43 and 44: Pentru x = π 2 ∈ (−π, π), av
- Page 45 and 46: Colegiul Naţional ,,Mihai Eminescu
- Page 47 and 48: condus şcoala până în septembri
- Page 49 and 50: Concursul ,,Recreaţii Matematice
- Page 51 and 52: Concursul interjudeţean ,,Speranţ
- Page 53 and 54: Soluţiile problemelor propuse în
- Page 55 and 56: Soluţia 2 (Cătălin Gulin, elev,
- Page 57 and 58:
faţă de C şi mediana din B taie
- Page 59 and 60:
Soluţie. Folosind faptul că patru
- Page 61 and 62:
IX.122. Fie a, b, c ∈ R cu b ≥
- Page 63 and 64:
astfel încât u 2 = z 2 + 4 . Cum
- Page 65 and 66:
p ∈ N ∩ G, atunci p ∈ H, prin
- Page 67 and 68:
(6, 1, 2). Analog, când c = 1 vom
- Page 69 and 70:
Soluţie. Fie P un semiplan limitat
- Page 71 and 72:
Soluţia 1. Raportăm planul la un
- Page 73 and 74:
a) Fie n ∈ N ∗ care verifică {
- Page 75 and 76:
P.234. Aflaţi numerele naturale a
- Page 77 and 78:
VII.147. Trapezul dreptunghic ABCD
- Page 79 and 80:
XI.127. Fie (x n ) n∈N ∗ un şi
- Page 81 and 82:
a) RQ ⊥ AD şi RQ = AD;b) RE = F
- Page 83 and 84:
|{z}n timeG220. Determine the digit
- Page 85 and 86:
Pagina rezolvitorilorCRAIOVAColegiu
- Page 87 and 88:
RecenzieD. Brânzei şi Al. Negresc
- Page 89 and 90:
Revista semestrială RECREAŢII MAT