Ştefania Oproescu - Oglinda literara

Eugenia RadaIoniTAPOEZIEPaula-DianaHANDRAPETRACHEPLOPEANULa moarăŢaţa Gherghinamăcina la moara dinvale,la moara cu pietre,opincile lăsând urmepe ierburile ninse.Ţaţa Gherghina creşteapâineaîn postava veche,de sărbători plămădea colindeţi,nucile le împrăştia cu merela fete, la băieţi.Purtau pieptare cu floriţaţa Ioana şi leica Opriţa.Bucată de colindÎngerii scutură aripileîn flori de zăpadă,sunetul clopotelorpreling argintul.E moşul din basme.bate la uşă Crăciunul.Zânele învârt hore nebunebolţile râd din iubirese naşte divinul.Câteva rânduriNu pot copia copitele zimbruluiÎn lava incandescentă,Nici ţărmul florilorUnde zânele sunt la ele acasăChiar dacă sub roata constrângeriiS-ar dilata timpul,Dreptatea rămâne un dar preţiosDucând înainte toate speranţele lumiiNu pot să râd sub masa făţărniciei,Să arăt puritatea cristalului,Când puroiul este în coacere,Ar fi, ar fi prea de tot.Dintr-o privireAmuţise timpulCând suliţele iernii străpungeauCarnea pământuluiÎn schimb gândurile rămâneau trezeÎn zidirile somnului,Legănând rădăcinile şi trupurileSub salba argintuluiDe vină era invizibilulCare tăia bucăţi de păcatTransformând lent florile-n cenuşăLa cântatul cocoşilorÎntr-un colţ, steaua polarăPrivea răvăşită.De ale muierilorŢaţa FloareaDa-n bobi pe la chindie,Unul din doi, patruzeci şi patru,Zăbavă-n casă…Ilie din Dealul ăl Mare,Scuipa în sân prin capul viilor,Lua pălăria şi-o trântea de pământ,„Feriţi-vă are coastă de drac”!Stabiliseră o relaţie Floarea cu Ilie,O dibuise şi popa,Dar cine să dea la găini şi la porci,Aşa-i dragostea…Asta făcea şi Dada cu ion al lui StanPe înserat, venea cu litruţa de ţuicăLa ţaţa Floarea…CA PIATRAPREŢIOASĂPovaţa ta de aur, capiatra preţioasăÎmi luminează drumulurmat odinioarăCu vorbele pornite dininima duioasăEu din povaţa-ţi sfântă făcut-am ocomoară.Din sfatul tău, cuvântul azi prinderădăcinăE curcubeu şi punte-ntre ceaţă şi seninDin slove îmi cresc aripi zburând cătreluminăPovaţa-n flori de suflet pecete-i pe destin.LA POARTA BUNICILORGândurile-mi bat şi visurile batLa meleagul cel sfânt, bunicii din satCând alerg fericită, eternul ecouAl tărâmului vechi prin timpul cel nou.Degetele-mi bat şi vremurile batLa poarta învechită a casei din satCu inima-mi plină sub streşini brumatePereţii albiţi de colbul vremii scuturate.Paşii îmi bat şi anotimpurile batPrin curtea sfinţită de linişte-n satMă aşteaptă padurea şi un tainic izvorDin care-mi iau tainic, al copilăriei fior.AŞTEAPTĂ-MĂ, CĂSUŢA MEA!Aşteaptă-mă, căsuţa mea frumoasăCu îngerii ţesând lumină purăPictând pe roata vremii de mătasăComori pierdute-n timp, uitate-n zgură..Aşteaptă-mă cu poarta larg deschisăCu blândul tău surâs înscris în mineAşteaptă-mă cu dragostea promisăŞi lasă-mi paşii în plutiri divine.Aşteaptă-mă, când umede ecouriDistilă gânduri, roua de sub genePetale ce se scutur’ pe rondouriCu flori de suflet veşnice, perene.Aşteaptă-mă sub streşina ce-ţi plângeCu lacrime cereşti în miez de noapteCând nesfârşirea timpului mă strângeÎn vise dragi şi în parfum de şoapte...Aşteaptă-mă, de-i ploaie sau furtunăDe-i soare blând sau stelele-s de gheaţăEu nu te las, mi-eşti datină străbunăAlintul, dorul, cântul ce-mi dă viaţă!Chiar dac-ar fi să ratăcesc prin lumeŢi-aud chemarea-n murmur de verbineCăsuţa mea, mi-eşti sfântă rugăciuneAşteaptă-mă, mereu mă-ntorc la tine!www.oglindaliterara.ro***De-ar fi să-ncep, cândtotul se sfârșește,să-nvăț o buche, cândtotul e-nvățat,s-aud, când doartăcerea spre cer s-aînălțat,să mă ridic, cândlumea-și prăbușeștepicioarele de lut, prinse-n adâncnoroi…De-ar fi să fac, când toate sunt făcute,să plec la drum, când toate-acele rutemă-ntorc din nou, la primul zbor din roiși să doresc, când toată lumea poate…De-ar fi să văd, când toți ceilalți suntorbi,să mă trezesc, când adormite-s toateși trilul să-mi ascut, în croncănit decorbi,să nasc un gând, când vorbele-snebune……Atunci, numai atunci, aș ști că pestedunenu vor pluti zadarnic, falange ce-ors-adunemisterul meu banal, amestecat înrune.***Mâneca era ruptă la cotși-au trecut multe zile prin măștile ei…Femeia ghicea ca-ntr-un joc de tarot,în firele pânzei de in japonezși pleca pentru scurte răstimpuri înlume cu ei,cu bărbații din lună veniți să se-mbrace,neștiind că doar eu rămân să visezla fostele ei hanorace.Visele mele-s împănate cu ațe,femeile lor sunt una cu ele;mă trezesc într-un vis și visez că sunttreaz,iar pupila mi-i plină cu scame din celece-așteaptă din nou să agațe,neștiuta amantă a calului breaz,s-o aducă din nou alături de mine dinstradă.Bărbații din lună-s plecați la paradă,se preumblă-mbrăcați în costume diniută;ea, și-a pus hanoracul din in,a cârpit mâneca ruptă în iubirea trecutăși-a ghicit mai departe în vin.9059