AlexandruCazacuPOEZIEGEORGEANCAHedirAl-chalabiStrazile oraşelor dinSudStrazile oraşelor dinSudcu misterul şimelancolia lorcoborâtă din pânza luiDe Chiricoo zonă de disputăîntre libertate şiintimitatemărginită de găridin care vin şi pleacă trenuriîn sens invers scurgerii destinelorStrazile oraşelor din Sudmereu biciute de văpaie şi gerde zăpadă şi ploice sapă în pietrenumele celor de aicicare prelungesc cu viaţa lorexcelenţa altoraşi o iau de la capătceas de ceasurcând aproape forţatpe vechii scripeţi dimineaţaStrazile oraşelor din Sudce sfârşesc întodeaunaîn câmpie sau mareAcelaşiO mare bucurie sau mare întristaretrebuie să ţină puţinatunci când jazzbandulnu mai cântă şi tu continui să-l auziLumea se retrage în clasoarele unuibătrân filatelistAbsenţa devine inventivă înşirându-ţigândurile peste oreprecum foile de tutun pe gardurile caselordin câmpieUn zbor retuşat încearcă fazaniişi trandafirii se topesc în vegetaţiiÎn pridvorul serbăm o logodnă şi un adioÎncepi să te înveţi cu tineaşa cum se adaptează la frigmicile mamifere uitate prin îngheţuriiContre -jourOrele pot deveni străineca un frate viteg de care nu ai stiut pânăacumşi începi să ai dubii că vei înfăptui cândvatot ce se putea înfăptui până acumUn sclav şi un regese ascund pe rând în carne şi oaseAerul pare îmbibat cu cloroformLa circ saltimbancii cadÎntre bătăile inimilor noastreO frumoasă risipă de luminăstă în trupul ceţos al lunii FebruarieDe nedepăşit melancoliacând „Nocturnele” lui Chopinţin loc de iertareburuienile înfloresc estetic pe zidurileurbeiŞi din toate câte au fostîn ziua ce se destramă ca o dantelă deBuggessă rămâi într-un unghi potrivitdin care să poţi surprinde sărbătoareaSFINŢIRE ÎNAMONTEnatura-nm-am urâtvremea şios domnescte vei lăsalimba mierlaneştiindu-temirarea măriisă te omoarepână şi văzduhulochiul aripiimărunte roşurisolstiţiul pe ţeavăuitaţi-vă cumdispariţia individuluisfinţire în amontenatura-nnatura-n râs de păsăriproşti-proşti-proştinatura-n plâns de păsăriproşti-proşti-proştimai văzuşi nicio tresăriremai văzuşi nicio cutremurarenatura aşteaptă singurulcuvânt pe româneştenatura copilăreşte singurulcuvânt pe româneşteca să vezi ai să râzica să vezi ai să plângice ţi-e cu naturam-am urâtm-am urât în tinereţemă urăsc la bătrâneţete iubesc la bătrâneţete-am iubit în tinereţeda’ cine te crezi înpizda mă-tii du-teîn clipa asta de aicice baricadă-n uşăs-ar mai potriviultima oarăniciodată râdema doua zi întorşiereditatea doua zi întorşieternitatevremea şivremea şi nevastaîn plointea astagustul prin târâşulmestecându-şi câşulAhile Fecioaraţiganul vioaraBuddha Varlaamedesfăcut de poamefaptele-or să rupăavataruri dupăfoame insomnieîntr-o puşcăriepreistoria-nemiori-puranefluiere de moartedansului departeRAI ÎNTUNECATCORABIA PUSTIITĂȚărmul s-apreschimbat în algeși scoiciIar valurile nici nu semai audSirenele nu se maivăd în largNici vocea care cântă înspre țărm.Mirosul trist se simte pretutindeniParfumul norilor plutește peste totÎndepărtata lume s-a înecat în mareIar duhurile visătoare dezleagă vechimistere.Sorbind din spiritul lorNe scufundăm în largCorabia pustiităSteagul și l-a îngropat.CANDELA ASCUNSĂMă ascund după paravanul interzisȘi scriu fără oprire...Scriu cât timp mâna meaVa mai putea căra candelaTotuși e o lampă...Obosită la fel și eade-atâta timp stătut.Urechile au obosit de-atât sforăitÎncetați gălăgia!Toate mă dorUmbrele formate pe pereteÎmi istorisesc lucruri neînțeleseE târziu.Noapte bună.FRÂNGHIA NEÎNTRERUPTĂMi-aș dori să-ți pot citi în ochii-ți triști.Temător tu mă priveai.Cum puteam să-ți spun că nu te-nșeliCă ce ai simțit e real?M-ajunge iadul,Pe frânghie mă ridicNu știu dacă atinge până la eternitateDar tu mă-mpingi în sus.Nu-ți ologi picioarele,Ascunde-te înăuntruAdu-ți aminte ce momente ai trăitExperiența sfântă doar cu mine o poțiaveaTrupul tău te ține întemnițatDar mereu îți amintește că nu ești singur.PIETRIFICAREAOmul de piatră e ascuns pe undevaI-ați făcut degete și ochi din piatrăNu mai poate să citească, nici să scrieDacă ar fi fost orb nu ar fi fost oprit de lanimicAcum omul de piatră nici nu poate sărespireEste trist că ați distrus piatraAți omorât ființaIarba nu mai creșteLemnul s-a asfixiatM-aș întinde lângă elDar nu cred că mă mai simteE deja pietrificat.9120 www.oglinda<strong>literara</strong>.ro
Mircea Cărtărescu, plagiatdemascat și demonstrat.ICR-ul lui Patapievici a pompat bani în Humanitasullui Liiceanu pentru un Nobel-ist ratat de la debutATITUDINIVictor Roncea“Plagiatul este proba unuidispret suveran pentru dreptulla proprietate, in acest cazla proprietatea intelectuala.Plagiatorul este un hot si unsarlatan.” – V.I. Tismaneanu“Mircea Cartarescu este, dedeparte, cel mai importantscriitor care a iesit din literaturapostbelica. Exista la el amprentageniului!” – Nicolae ManolescuOrbitor. Aripa dreapta este oțâșnire a viitorului în prezentul nostru, una dintremarile carti ale lumii (…). Pe lînga cei trei boieriai mintii (Plesu, Patapievici, Liiceanu), a aparut alpatrulea! – Gabriel Liiceanu“Cartarescu Mircea, nascut la 1 iunie 1956, Bucuresti.Fiul unui activist.” Asa incepe o Nota a Securitatii,transpusa de Mihai Pelin in Cartea Alba a Securitatii,aflata la vremea redactarii volumului Istorii literare siartistice in Arhivele SRI, Fond D, dosar nr. 10 996, vol.13,f.150-152 si care, in prezent, ar trebui sa se afle inDosarul lui Cartarescu de la CNSAS. Mai interesant este,insa, cum se incheie Nota: „Un fapt demn de remarcateste acela ca dupaaparitia volumului luiMircea Cartarescu –este vorba de “Faruri,vitrine, fotografii“, notamea – , caruia NicolaeManolescu ii face oprimire exceptionalain Romania <strong>literara</strong>,incep sa aparaarticole de alerta, caredenunta procedeulplagiatului, cel maispectaculos plagiatfiind reprezentat de copierea pura si simpla a unui pasajde o jumatate de pagina din «Tristram Shandy» deLawrence Sterne (Editura pentru Literatura Universala,1969, pag. 194).”O istorie mai mult sau mai putin cunoscuta darcare, in lumina recentelor plagiate aparute pe piatamedia in avalansa, merita lamurita. In primul randpentru ca, de ani buni, in dosul lui Mircea Cartarescuintra prin intermediului ICR fonduri substantiale alestatului roman destinate promovarii rasfatatului tuturorregimurilor ca candidatla Premiul Nobel pentruLiteratura. Insa reputataAcademie Regala de Stiintea Suediei, care conferaPremiul Nobel, are o regulade baza in acordareaimportantei distinctii: “NOPLAGIARISM!”. Asadar?“Cartea de debut a luiMircea Cărtărescu, Faruri,vitrine, fotografii, apărutăîn 1980, se deschide cuun poem amplu (peste 30 de pagini), Căderea“, scriacriticul Alex Stefanescu intr-un lung articol elogiatordespre M. Cartarescu publicat – unde altundeva? –in Romania <strong>literara</strong> a lui N. Manolescu. Tot aici, de laAlex Stefanescu, aflam o alta versiune, mai edulcorata,privind meseriei de baza a tatalui lui Cartarescu:“Mircea Cărtărescu s-a născut la 1 iunie 1956 înBucureşti, ca fiu al lui Constantin Cărtărescu (economistşi ziarist) şi al Mariei Cărtărescu (înainte de căsătorie,Badislav)” – de originebulgareasca.Adevarul nu e la mijloc ci le cuprinde pe amandoua:tatal lui Cartarescu a fost activist pe problemelecolectivizarii, a lucrat la publicatia “Agricultura Socialista”si, in ultimii ani airegimului comunist, eraangajat la “InformatiaBucurestiului” (“Ziar alComitetului OrasenescBucuresti al PCR sial Sfatului Popular alOrasului Bucuresti”.Fiul sau avea sa-icontinue “opera”. Si nunumai la “ConvingeriComuniste” (organal UASCB – UniuneaAsociatiilor StudentilorComunisti din Bucuresti). Conform confesiunilor unuispion DIE: Mircea Cartarescu a coabitat cu Securitateaca sublocotenent, a fost antrenat ca politruc in caz derazboi si a scris la revista “Activistul” a ComandamentuluiTrupelor de SecuritateDesi articolul “biografic” al lui Alex Stefanescu dinRomania <strong>literara</strong> era publicat in 2001, ca “fragmentdintr-un studiu mai amplu”, criticul uita sa aminteascadespre scandalul de plagiat cu care a debutat MirceaCartarescu.Intr-o “Retrospectiva Nicolae Manolescu” dinObservatorul cultural, Sorin Alexandrescu observaca despre “Cenaclul deluni” Manolescu nu preaistoriseste nimic concret.“O singura data povestesteManolescu ceva concret– scrie Alexandrescu -,intrarea la cenaclu, prin1978, a unui student‘uscativ, negricios, cu ofata mica adunata parcatoata in privirea teribilde fixa. Nu parea nicistingherit nici peste masurade comunicativ’. A cititun poem lung, cu o vocemonotona, contrastind –as zice eu – cu imagistica„torentiala“. Manolescu nul-a putut analiza pe largin acea imprejurare, dar adeclarat ca s-a simtit ‘tintuitpe scaun de imaginatialirica a autorului’ (I, 392).Tinarul era Mircea Cartarescu, poemul cu pricina senumea Caderea si va fi publicat trei ani mai tirziu involumul Faruri, vitrine, fotografii.”Asadar, in sfarsit, ceva concret: desi si SorinAlexandrescu uita sa mentioneze problema plagiatului,aflam ca poemul cu buba, Caderea, este citit prima oara,in 1978, la Cenaclul lui Manolescu. Peste doi-trei ani, candeste publicat in volumul de debut, Mircea Cartarescu i-ldedica, chiar in carte, lui Nicolae Manolescu, insotit de uncitat al gnosticului Valentin (din “Stromate” de Clementdin Alexandria), a carui intrepretare peste timp devineemblematica: “Caci atunci cand dezagregati lumea si voiinsiva nu sunteti dezagregati, voi sunteti stapanii creatieisi ai intregii coruptii”.O a doua dedicatie, la poemul “Calea Regala”, aldoilea din acelasi volum, ii este acordata scrobitului OvidS Crohmalniceanu (Moise Cohn), la al carui cenaclu,“Junimea”, se produsese in paralel cu “Cenaclul dewww.oglinda<strong>literara</strong>.roî9121