Ştefania Oproescu - Oglinda literara

AlexandruCazacuPOEZIEGEORGEANCAHedirAl-chalabiStrazile oraşelor dinSudStrazile oraşelor dinSudcu misterul şimelancolia lorcoborâtă din pânza luiDe Chiricoo zonă de disputăîntre libertate şiintimitatemărginită de găridin care vin şi pleacă trenuriîn sens invers scurgerii destinelorStrazile oraşelor din Sudmereu biciute de văpaie şi gerde zăpadă şi ploice sapă în pietrenumele celor de aicicare prelungesc cu viaţa lorexcelenţa altoraşi o iau de la capătceas de ceasurcând aproape forţatpe vechii scripeţi dimineaţaStrazile oraşelor din Sudce sfârşesc întodeaunaîn câmpie sau mareAcelaşiO mare bucurie sau mare întristaretrebuie să ţină puţinatunci când jazzbandulnu mai cântă şi tu continui să-l auziLumea se retrage în clasoarele unuibătrân filatelistAbsenţa devine inventivă înşirându-ţigândurile peste oreprecum foile de tutun pe gardurile caselordin câmpieUn zbor retuşat încearcă fazaniişi trandafirii se topesc în vegetaţiiÎn pridvorul serbăm o logodnă şi un adioÎncepi să te înveţi cu tineaşa cum se adaptează la frigmicile mamifere uitate prin îngheţuriiContre -jourOrele pot deveni străineca un frate viteg de care nu ai stiut pânăacumşi începi să ai dubii că vei înfăptui cândvatot ce se putea înfăptui până acumUn sclav şi un regese ascund pe rând în carne şi oaseAerul pare îmbibat cu cloroformLa circ saltimbancii cadÎntre bătăile inimilor noastreO frumoasă risipă de luminăstă în trupul ceţos al lunii FebruarieDe nedepăşit melancoliacând „Nocturnele” lui Chopinţin loc de iertareburuienile înfloresc estetic pe zidurileurbeiŞi din toate câte au fostîn ziua ce se destramă ca o dantelă deBuggessă rămâi într-un unghi potrivitdin care să poţi surprinde sărbătoareaSFINŢIRE ÎNAMONTEnatura-nm-am urâtvremea şios domnescte vei lăsalimba mierlaneştiindu-temirarea măriisă te omoarepână şi văzduhulochiul aripiimărunte roşurisolstiţiul pe ţeavăuitaţi-vă cumdispariţia individuluisfinţire în amontenatura-nnatura-n râs de păsăriproşti-proşti-proştinatura-n plâns de păsăriproşti-proşti-proştimai văzuşi nicio tresăriremai văzuşi nicio cutremurarenatura aşteaptă singurulcuvânt pe româneştenatura copilăreşte singurulcuvânt pe româneşteca să vezi ai să râzica să vezi ai să plângice ţi-e cu naturam-am urâtm-am urât în tinereţemă urăsc la bătrâneţete iubesc la bătrâneţete-am iubit în tinereţeda’ cine te crezi înpizda mă-tii du-teîn clipa asta de aicice baricadă-n uşăs-ar mai potriviultima oarăniciodată râdema doua zi întorşiereditatea doua zi întorşieternitatevremea şivremea şi nevastaîn plointea astagustul prin târâşulmestecându-şi câşulAhile Fecioaraţiganul vioaraBuddha Varlaamedesfăcut de poamefaptele-or să rupăavataruri dupăfoame insomnieîntr-o puşcăriepreistoria-nemiori-puranefluiere de moartedansului departeRAI ÎNTUNECATCORABIA PUSTIITĂȚărmul s-apreschimbat în algeși scoiciIar valurile nici nu semai audSirenele nu se maivăd în largNici vocea care cântă înspre țărm.Mirosul trist se simte pretutindeniParfumul norilor plutește peste totÎndepărtata lume s-a înecat în mareIar duhurile visătoare dezleagă vechimistere.Sorbind din spiritul lorNe scufundăm în largCorabia pustiităSteagul și l-a îngropat.CANDELA ASCUNSĂMă ascund după paravanul interzisȘi scriu fără oprire...Scriu cât timp mâna meaVa mai putea căra candelaTotuși e o lampă...Obosită la fel și eade-atâta timp stătut.Urechile au obosit de-atât sforăitÎncetați gălăgia!Toate mă dorUmbrele formate pe pereteÎmi istorisesc lucruri neînțeleseE târziu.Noapte bună.FRÂNGHIA NEÎNTRERUPTĂMi-aș dori să-ți pot citi în ochii-ți triști.Temător tu mă priveai.Cum puteam să-ți spun că nu te-nșeliCă ce ai simțit e real?M-ajunge iadul,Pe frânghie mă ridicNu știu dacă atinge până la eternitateDar tu mă-mpingi în sus.Nu-ți ologi picioarele,Ascunde-te înăuntruAdu-ți aminte ce momente ai trăitExperiența sfântă doar cu mine o poțiaveaTrupul tău te ține întemnițatDar mereu îți amintește că nu ești singur.PIETRIFICAREAOmul de piatră e ascuns pe undevaI-ați făcut degete și ochi din piatrăNu mai poate să citească, nici să scrieDacă ar fi fost orb nu ar fi fost oprit de lanimicAcum omul de piatră nici nu poate sărespireEste trist că ați distrus piatraAți omorât ființaIarba nu mai creșteLemnul s-a asfixiatM-aș întinde lângă elDar nu cred că mă mai simteE deja pietrificat.9120 www.oglindaliterara.ro