Ştefania Oproescu - Oglinda literara

Dacii şi rromaniiIoan AlexandruDespinaDeşi avea o căpățână mică şiturtită, a cărei capacitate cranianănu depăşea o mie de centimetricubi (ceea ce-l situa între primiihominizi ce părăsiseră savaneleafricane şi talibanii ascunşi prinpeşterile din Tora Bora), pe planprofesional lui Iulică îi mergeadestul de bine. Fie că vindeajumătăți de blugi prin obor, fie c-opunea de-o alba-neagra la colțulstrăzii, se găseau zilnic oamenicare să-i cadă-n plasă. Însă chiarmai mulți îi cădeau în plasă soțieirămase singure acasă.Îmbrăcată c-o rochie decoltată(chiar vaporoasă, dacă ar fi s-oprivim prin prisma miriadelor degăuri de țigară făcute prin ea de-alungul celor patru generați în care fusese purtată şi frecată dinstrăbunică-n bunică şi din mamă-n fiică), Mirinda stătea toatăziua bună ziua pe scara blocului şi le făcea ochi dulci vecinilor.Dintre zecile de masculi ce-i dădeau târcoale, preferatul ei eraMitică, un țigănuş îndesat, carismatic şi potent (dar cu-n ochizbanghiu care-i conferea alura unei jumătăți de ciclop pitic şicurios) ce-o cinstea aşa cum se cuvine, cumpărându-i creme,chiloți ori sutiene şi ungând-o adesea cu ulei de măsline. Dinacela extra virgin, de douăzeci de lei pe chil.Pe locul doi în inima ei largă şi compartimentată-n zecide auricule şi ventricule se afla Corcodel, un țigan foartecomplex, care, pe lângă alergia la uleiul de măsline, mai aveaşi o serie de preferințe sexuale bizare ce-i trădau înclinațiilespre necrofilie: în timpul procreării îşi imagina că Mirinda, cuzece ani mai tânără ca el, va arăta moartă la fel cum arăta înmomentul acela vie. Și asta datorită alifiilor, uleiurilor, sărurilorşi a altor sute de preparate farmaceutice pe care Mirinda lefolosea pentru a se întineri, chit că nu împlinise încă douăzecide ani, iar naşterea fiicei n-o sluțise prea mult, ea fiind slută dela-nceput.La capătul unei zile mai puțin faste (nimic cu adevăratdeosebit - nişte gabori neisprăviți se găsiseră să-l izgoneascădin obor), se-ntâmplă ca Iulică să sosească pe neaşteptateacasă. Cum deschise uşa îşi auzi nevasta gemând în dormitor,motiv pentru care nu se mai descălță, cum făcea de fiecaredată, ci pătrunse în graba mare:– Mirindo, de ce țipi aşa, femeie?Apoi, apropiindu-se nedumerit:– Auzi, da’ tu câte picioare ai?Dar chiar în secunda următoare, în loc de răspuns, primio talpă-n față ce-l proiectă doi paşi înapoi şi-l lipi cu spatelede perete. Rămase o clipă perplex, iar apoi, când nici nu sedezmeticise bine din buimăceală, văzu cearceaful cum sare dinpat şi se repede peste el. Vru să riposteze, însă cearceaful îifripsese deja una la ficat, apoi vreo două după ceafă, reuşindsă-l trimită în cele din urmă pe Iulică în lumea viselor.Când se trezi, nevastă-sa, complet îmbrăcată, stăteaîntr-o rână în pat:– Ce-ai făcut, bărbate, te-ai împiedicat?Iulică se ridică năuc, se frecă la ochi, apoi se uită atentprin cameră. Nu numai că nu văzu niciun cearceaf, dar în pragse afla un taburete ce trecuse, până atunci, neobservat. Vru săse repeadă în Mirinda, însă chiar în clipa aceea uşa de la intrarese deschise şi o voce îl strigă din prag:– Băi, Iulică, hai că ştiu că eşti, că te-am văzut când aiintrat! Ia vino, băi, încoa să-ți zic de-o afacere.– Stai aşa, Mitică – spuse celălalt ieşind pe hol şi închizânduşa-n urma lui -, că am impresia că nevastă-mea mă-nşeală.– Cum adică?– Păi când am venit acasă am prins-o cu unu-n pat.N-am apucat să-l văd la față, că a tăbărât pe mine şi m-a bătutpână am leşinat.– Când? Astăzi?– Da, astăzi, când am venit acasă.– Astăzi!? Păi când să te bată şi să leşini, băi, Iulică, căde abia ce-ai intrat pe uşă? se arătă mirat Mitică. Du-te şiîntreabă-l şi pe Corcodel, dacă nu mă crezi, că-i pe scară. Nuți-aminteşti că te-a salutat? Sau pe copiii ăia ce bat mingea dewww.oglindaliterara.roPROZĂperete, că şi ei te-au văzut.Mirinda, intrigată de discuția celor doi, ieşi şi ea dindormitor:– Ce tot şoptiți acilea-şa?– I-auzi ce zice Mirindo, bărbată-tu! Că l-ai înşelat!– Măi nesimțitule, urlă Mirinda supărată, cum îți permiți?(şi jap o palmă lui Iulică peste față) Îți fac de mâncare în fiecarezi, îți spăl boarfele, şi tu mă acuzi că te-nşel? (şi înc-o palmăpeste față) Că acuma îmi iau hainele şi mă duc la mama!Dar în loc de haine luă o sticlă de suc din frigider şi ieşiafară.– Măi Mitică, îi zise Iulică, aproape venindu-i să plângă deoftică, îți jur, mă, că era cu unu-n pat.– Păi dacă-i aşa – spuse celălalt -, hai să-l căutăm, căn-avea unde să se ducă. Pe geam nu putea că stai la patru, iarpe uşă n-avea cum, că pe uşă am intrat eu.Și se apucară amândoi să scotocească prin dulap, pe subpat, prin debaraua de la baie şi chiar pe după dormeza dinsufragerie. Însă nici urmă de amant.– Știi ce mă gândesc eu că s-a întâmplat? zise Miticăadoptând o poziție cât mai comodă. Eu cred că tu te-aiîmpiedicat de taburetul ăsta şi te-ai lovit la cap. Că Mirinda efată bună, nu mai găseşti tu una aşa ca ea câte zile oi avea. Maibine du-te ia-i o floare, un ulei de măsline, ceva, şi împăcați-vă.Doar nu vrei să plece la mă-sa şi să te lase singur?– Aşa crezi că ar trebui să fac? îl întrebă Iulică contrariat.– Păi, cum altfel?Deşi nu pe de-a-ntregul convins că soluția aleasă este şicea mai potrivită, Iulică se decise să-şi asculte prietenul. Dar,ca măsură de precauție, îşi urmărea tot timpul soția, iar uneorimai şi venea pe nepusă masă acasă, însă în săptămânileurmătoare nu observă nimic care să-i dea de bănuit. Iarfirea lui neîncrezătoare, în loc s-o nemulțumească ori s-oîndepărteze pe Mirinda, mai mult o atrăgea. Aşa că după vreodouă luni relațiile dintre Iulică şi nevastă-sa se îmbunătățirăîntr-atât de mult încât cel dintâi începuse să-şi ducă tot mai desla îndeplinire îndatoririle conjugale pe care şi le cam ignorasede când se născuse Bibica. Asta până când s-a dovedit că burtaaceea mare pe care Miranda şi-o plimba mândră pe la soarenu i se trage nici de această dată de la balonare. Descumpănit,Iulică vru să-şi ia lumea-n cap, însă Mitică, prietenul luiadevărat, îl convinse să rămână:– Lasă, bă, că te descurci tu, ce naiba! Te mai ajut şi eu,că doar la asta-s buni prietenii. Ți-am arătat afacerea cu albaneagra,acuma ți-o arăt şi p’aia cu mobilu’. Ia să vezi ce repedesare banu’.- Nu mi-e de bani, măi omule, mi-e că nu-i al meu. Căam stat şi am calculat şi n-are cum să fie. Pe atunci nu neculcam împreună, făceam doar alte treburi, iar din treburilealea nu se nasc copii.– Da’ ce treburi făceați, băi, frate? întrebă curios Mitică,iar după ce primi răspuns continuă: păi, bă, eu am auzit că şidin astea ies copii. N-ai auzit de Cornelia aia mică a lu’ Lică?Cică tot aşa au făcut-o şi pe ea.– Hai, mă, că n-are cum! se arătă neîncrezător Iulică.– Să înnebunesc dacă te mint! făcu Mitică.Celui dintâi tot nu-i venea să creadă, aşa că se porni săîntrebe şi alți amici. Discută cu Serafim, vorbi cu Istronom şipână la urmă se convinse că lumea asta se schimbase radicalîn ultimii ani. Mai precis de când murise Odiosu’. Adică de pecând începuse să se umple oraşul cu zlătari, rudari, ursari,spoitori, vrăjitori, cămătari, zavragii şi samsari.– Sper totuşi să nu mai iasă tot aşa, țigan ca Bibica, că iarintru la bănuieli! conchise binedispus Iulică.– Ia stai, bă, nepoate - îl întrerupse Corcodel ce râsesepână atunci de el -, da’ ce-oi vrea să iasă? Pai dacă umbli cuțiganii, mănânci cu țiganii, faci afaceri colo-şa în obor cu țiganii,tu ce-ai vrea să iasă acum? Un român? Ia auziți, bă, fraților, cezice ăsta!Iar ceilalți începură să râdă cu hohote.– Și apropo, continuă Corcodel, nu mai ne zice țigani căte bagă ăştia la bulău că discriminezi. Noi suntem de neamrromi, iar la poporul nostru i se zice rroma. De la oraşul ăla dinItalia, unde am avut noi capitala la imperiu. Sigur ai auzit de el,de daci şi rromani, de Traian şi Decebal.– Ia vino-ncoace, Iulică, să-ți zic ceva! îl trase Mitică demânecă, apoi îi spuse: să-ți trăiască neamul ăsta alb al tău,frățioare, am şi o rugăminte la tine. Dacă-i băiat ăsta al tău,poți să-i zici Mitică? Aşa, ca pe mine. Că mereu te ajut, mâncați-aştu pe-a mea şi am grijă de tine. Mă bag naş, dacă vrei,numai fă aşa cum îți spune fratele tău. Ia zi, frățioare, faci?Acum ce era şi Iulică să zică? După ce se gândi câtevaclipe, întorcând situația pe toate fețele, acceptă satisfăcut.9115