Ştefania Oproescu - Oglinda literara

Daniel Crăciun: el, prin el însușiGeorge StancaRESTITUTIOO eventuală definire a filozofieiartistice a plasticianului DanielCrăciun este lesne de intuit, de”citit”, de dezvăluit la o deloc simplăstudiere a autoportrerului creat deartist.Aici, credem noi, se dezvăluiemai mult decât ni s-ar prezenta înnud clasic și toate detaliile cu domniasa... Realizat chiar și de domnia sa... Căciacel text, ”I’m Not pretty”, pus înfrunte, conotă dar și denotă artistul.Portretul ca atare, cel al unuibărbat chiar ”pretty”, e suprapuspe... - sau lui i se suprapune - oîntreagă rețea bântuită, viscolită defluiditatea culorilor. O rețea șerpuităîncurcată în siluete de homusculice pot lesne a fi interpretați și camici îngeri ipostaziali ai artistului,ce circulă brownian prin imaginiși culori, prin curtea mărginită atabloului sau prin pletele ce sencurcăades cu această rețea ainspirației , or a definirii existențiale.Cu matricea deja relevatăochiului pare, așadar,lesne a ”citi” șialte lucrări. Fără apretinde că ea, zic,este singura ”cheiefranceză” potrivitălecturii operei.Dacă mai esteceva care frapează- la fel, definitoriupentru artist , ceva dincare ghicești, intuieștinatura lui absconsă,în afara tributuluiexcelent plătit artdeco-ului,estelucrarea ”Onirismusredivivus”. Un câmpde luptă plasticăpopulat cu exploziicromatice. Ca,E o modă, unmondenism al vremilortrecute,mai ales: ca ,acum după moartea luiNichita, să te lauzi că i-ai fost prieten.Mai ales prietenă... Sau prejmaş.Adică, prin preajmă, cum le spun eu lăudăroşilor execesivi.Căci mulţi ”prejmaşi” se iviră de atunci, din 13 decembrie1983. Unii au scris cărţi întregi , volume multe, din păcatefără nicio valoare. La întălnirile aniversare, la momentededicate, şi-au făcut o meserie. Evocatori de profesie,mai mult evocăreţi... Ei evocau/evocă, cu amănunteneverificabile, cu niscai întâmplări cu Nichite ca apoi, lafinal, la aplauze să scape olacrimă şi să se ofteze profund.După el.După Nichita. Era. Este de bon ton. Dar , măcar,nu de prost gust. Ca la altele şi deloc nociv...Ideea epopulară, cam uşoară, nu prea vulgară, revoluţionară:Nichita e cu noi!Totodată era bine ca pe 13 decembrie ziua decolăriisale - poeţii nu mor, ei doar îşi iau zborul... - sau pe 31martie de născare, să mergi la cimitirul Bellu şi să-i aprinzio lumânare, sau la Ploieşti, apoi să consumi, după libaţie,o ”votcuţă” în amintirea lui. Şi, implicit să te închini şi luiMihai. Eminescu... Nu-l poţi neglija, au sălaşul de veci înoglindă. Sunt megieşi. Căci şi invers, de 15 ianuarie sau 15iunie, dacă te mai duceai la Mihai, la Bellu, îl salutai şi peNichita...dealtfel, mai întreaga sa operă....Par copaci dezbrăcați de frunze,uscați; par a fi arbuști or plantecățărătoare//agățătoare, răpitoare,dar de fapt e o rețea diabolică, orețea de rețele care strâng , obligă,determină existența umană. Cea aunui om din ce în ce mai robotizat,cu centrele vitale - inima șicreierul - însemnate, bifate parcăîn vederea unei operațiuni cee v o c ă s t i g m a t i z a r e a d i n a b a t o a r e .Un om din ce în ce mai diformîn uniformitatea lui, maidepersonalizat, luat parcă dinSF-urile zilei sau din literaturacyberpunk: genul de SF grefat pesubcultura unei societăți dominatăde tehnologia computerizată. Unom aidoma lui Henry Dorsett Case din”Neuromantul” lui Gibson.Practic, modelele humanoidedin lucrarea în speță nu suntnici măcar ne-oameni. Ei suntE-oameni...niștee-masculiîmperechiați cu femele acefalice...Bogată și terifiantă semanticaacestui tablou.......Ca și preocupareagenerală alui Daniel Crăciun,vizibilă, demnă de ozeitate, aceea de aorganiza geometric ,în manieră art-deco,unele simetrii caresă ordoneze haosulacesta obsedant carese conturează. Haosulilebranlabil care neașteaptă la cotituraumanității, nepândește criminal...Or prima soluțieca să-l domini esteaceea de a-l diviza.Ca într-o parcelare,o regionalizareDoi megieşi : Mihai şi NichitaGeorge Stancawww.oglindaliterara.ro(ce termen actual pentruînceputul românesc al anului2013...) a culorilor , semnelorși ”îngerașilor”, de data astaparcă de inspirație magicfolclorică,țuculesciană, descoarță oltenească.Daniel Crăciun are discursulfilosofic al unui porooroccibernetizat, updatat, de mareacuitate care ”străvede”apocalipsele de dinainteaApocalipsei...*Referinte biograficeArtistul plastic Daniel Craciun s-anascut la 23 octombrie 1970 , laTulcea ,-Romania.Absolvent al liceului“Nicolae Tonitza “ din Bucuresti in 1989,sectia pictura monumentala.In 1996absolva Academia de Arte “Luceafarul”din Bucuresti, sectia pictura (la clasaprofesorului Teodor Moraru)Examenulde licenta sustinut la Academia de ArtaBucuresti in 1996 ii confera titlul delicentiat in arte plastice in profilul arteplastice si decorative.Să nu fiu rău, nuera musai vorba debonton. Pe vremile cevatrecute, a face astaera mai degrabă un protest. Discret.Delicat. Catifelat. Protest la idoul fals,fariseu, analfabet şi tiran ce ne inunda o mass-mediacontrafăcută. Fiindcă şi Nichita şi Mihai erau eroii tăi. Cvasiintimi.Chiar dacă ultimul fusese ”arestat” de comunişti. Şice vină avea el ? Aceeaşi cu a lui Wagner şi a lui Nietscheîmbrăţişaţi de Adolf Hitler......căci nu am să uit niciodată cum prin anii 2000 l-aufluierat spectatorii din Tel Aviv, cei înguşti şi ranchiunoşipe...Wagner interpretat, dirijat tot de un evreu de-al lor...Dealtfel, mai spre zilele noastre mulţi, suspect demulţi netoţi, au încercat să-i atace pe amândoi. Nichita şiEminescu.Megieşii. Să pună în locul lor nuş’ ce Fătălău deFitecine...pupanalist, osanalist cotrocenen pe bani icerişti.Ba, pe Nichita un constipat cultural, l-ar fi mitraliat. BaEminescu e ”cadavrul din debara”... Nu mai au loc de ei,parveniţii. Parveniţi ai istoriei care dau din coate , ba chiaromoară morţii... Nu le-a ieşit. Nu vor reuşi...Ei, şi Mihai şi Nichita, vor împărţi aceeaşi dragosteeternă a românului iubitor de poezie adevărată.C ă c i ş i e i ş i - a u i u b i t n o r o d u l . C u v e n e r aţ i e e g a l ă .Ca doi megieşi ce îs...Piaţa Amzei, 31 martie 20139113