Ştefania Oproescu - Oglinda literara

REMEMBER“România vrajită”, o perlă a Europei de EstAcum aproapeoptzeci de ani NationalGeographic Magazine,SUA, dedica douanumere “Romanieivrajite”, o perla a Europeide Est si o tara plina deculori, obiceiuri strabune,ospitalitate rar intalnitasi un Bucuresti ce “aduceun pic si cu New York”.Descrieri ce trezescmelancolie, zambet, darsi o oarecare tristete, fotografii“de colectie” ce infioara.Doua numere NationalGeographic de peste 120 de pagini,pline de fotografii preponderentalb-negru, publicitate la vechimasini Plymouth, frigidereGeneral Electric sau predecesorii“conversilor”, Keds, au ca mainstory Romania.O Romanie cu Basarabialipita de “patria muma”, oRomanie pitoreasca plina defolclor si oameni ospitalieri dar side nelipsitii tigani mai mult saumai putin nomazi ce erau dejapripasiti pe meleagurile natale. Separe ca in acea perioada NationalGeographic scria articole mult maiample decat in prezent, cu (si)mai multe fotografii, acoperindatat partile importante din istoriaunui popor cat si geografia sa,observatii la nivel personal dar siobiectiv despre oameni, cladiri siobiceiuri.In 1934, o echipa NationalGeographic incearca sa ajunga,intr-o masina ce acum esteconsiderata in mod clar “deepoca”, in orasul Sibiu. Eradimineata, praful de sub rotise ridica inalt in timp ce, alene,taranii romani isi manau vitelela pascut. Nu a durat insa multpana cand masina temerariloramericani s-a impotmolit intr-unadin gropile ce inca ne fac faimosiin Europa si in prezent.Chiar si cu ajutorul maimultor trecatori nu au pututdespotmoli masina asa ca autrebuit sa inopteze in ea, sub ochiicuriosi ai trecatorilor si ai cainilorce nu pareau prea incantati deprezenta straina. A doua zi insa,cu ajutorul unei duzini de oamenisi a unei pereche de cai, aureusit sa scoata autovehicululdin sant si sa porneasca la drum,nu inainte de a fi “omeniti” deromani cu cateva felii de paine simiere, “mana cereasca” pentruei.Asa incepe articolul depeste 50 de pagini dedicatRomaniei, in anul 1934. Uninceput care, probabil, s-arpotrivi si in prezent, daca aiincerca sa treci prin anumitecatune pierdute de lume, de printredealuri, unde strazile nu au auzit de pavajsi unde taranul roman inca mana carutacu boi pe poteci de padure.Echipa National Geographic aveasa petreaca mai multe luni in Romania,pentru a observa cat mai multe lucrurirelevante despre tara.Autorii articolului remarca inca dinprima pagina influentele culturale aletuturor cotropitorilor ce auinvadat, cu sau fara succes,tara noastra de-a lungulsecolelor – romanii, hunii,tatarii, turcii – toti si-au lasatmarca asupra poporului.Bucurestiul acelorvremuri era parca ruptcomplet de restul tarii,remarca autorii articolului.“Desi Paris poate reprezentaFranta, Bucurestiul nuprea se potriveste cu restulRomaniei. Aceasta capitalanu are aproape nimic incomun cu restul tarii. Esteun oras vesel, cosmopolit,deseori numit «Micul Paris»din Balcani”. Arcul de Triumfera deja inaltat, construit cu ocaziaincoronarii Regelui Ferdinand si a RegineiMaria.“Strazile orasului sunt aglomeratecu femei frumoase siimbracate cu gust, ofiteriide politie stralucesc inuniformele lor iar strainiicontrasteaza uneori cutiganii jerpeliti si taraniiromani imbracati in portullor traditional. Restaurantelesi cafenelele, aproape tottimpul pline, rasuna pana instrada de dialoguri politicesi barfe”, noteaza NationalGeographic 1934.La fel ca schimbareagarzii din Paris, care are locsi in prezent, aveau loc siin Bucurestiul acelei vremiparade militare regale,deschiderea Parlamentuluide catre rege si o defilaredemna de orice basm dePetre Ispirescu – caleasca regala, cu sasecai albi, strabateau strazile orasului subprivirile uimite ale trecatorilor.“Iarna ni s-a parut amuzant sainchiriem o sanie cu zurgalai manata de caisi condusa de un birjar cu o caciula marede blana si mantie de catifea. Inca maisunt cativa birjari ce traiesc in Bucuresti sicare se numesc Scopiti, acum aproape pe9136 www.oglindaliterara.rocale de disparitie. Barbatilor li sepermite sa se casatoreasca dar lanasterea primului lor copil, acestaeste sterilizat”.In acele vremuri GeorgeEnescu incanta inca Romaniacu rapsodiile sale (el a decedatin 1955 – n.r.) si era asteptat“cu casa inchisa” si la Bucuresti.Per total, muzica buna strabateastrazile Capitaleitarii. “Am ascultatun dans fascinant altiganilor, compus deun muzician romanfoarte popular sicare poate rivalizacu oricare dinlume. Il cheamaEnescu, compozitorsi violonist ce esteasteptat in multeorase din Europasi America, darnu cu mai multaiubire decat in taranatala. El ii incantape bucuresteni cuconcertele sale infiecare an”, noteaza NationalGeographic.Pe malul Dambovitei seintindea in perioadainterbelica opiata mare undecomerciantii,ambulanti sau ceinchiriau magazine,insurau marfurile.Pentru ca multi nustiau sa citeasca,multe magazineaveau atarnate placicu produsele ceputeau fi gasite sicumparate inauntru.In jurulBucurestiului,terenurile semanaucu cele din Kansas,de unde veneaechipa NationalGeographic.Romania era una dintre putineletari din Europa unde taraniipurtau in mod curent hainepopulare. “Taranii romani suntintotdeauna extrem de placuti.Tot timpul politicosi, veseli,muncesc mult desi deseoriineficient. Muncesc mult in paduresi pe campii, pe ogoare, dar intr-oî