Ştefania Oproescu - Oglinda literara

celestinceranPOEZIEVALENTINTUFANLAZARMAGUIntuiţii şi învăţăminteUn cer plin de luni şisemiluniO viaţă de trăitO iubire de cuceritO poveste de spusO posibilitate deîmplinitUn pământ plin de stânci şi leoparziNoapteaNoaptea se încolăcise în jurul eiAsemenea unui șarpe.Șoaptele îi lingeau buzele cu rășină,Temerile îi mângîiau trupul cu fiare,Visele o pătrundeau cu întreaga pădurede stejari.Când se trezise lumina îi juca pe chipulde râuri reciBasme nemuritoare.Om şi lunăAm văzut o lună sub un omŞerpuid mări de jar.Am văzut un om sub lunăCântărind sigurătatea cu propriul săusuflet.Am văzut un om şi o lunăFăcând dragoste fără să-şi cunoascăCu adevărat forţele dinlăuntru.Am văzut un om sufocat de lunăDe la depărtare.Am văzut un om şi o lună.Spre ÎmpărăţieŞi-a băut cafeaua în linişteLăsând noaptea să-i curgă amplu prinsânge.A strâns cu răbdare pieile de crocodilAtârnate de copacii seculariDin curtea asuprită de vulturiŞi a fumat îndelung tutun vechi.Şi-a înfăşurat de mâini şi de picioarecrocodiliiTurnându-şi fără reţinere otravă în suflet,Până când şi-a săturat sufletul de atâtarău.După care şi-a ascuţit unghiile deprăpăstiile sufletuluiSălbăticindu-şi intenţiile.A chemat astfel unii dintre diavoli departea saŞi în cele din urmă şi-a incendiat casaplină de iluzii şi temeriDevenind altcineva.A ajuns să vândă piranha, cuţite şicenuşăLa răscruci de apusuriŞi istorii de mult uitate.Aşteptând senin în tot acest timpCa Dumnezeu să-i dea de urmă,Şi să-l cheme la el în împărăţieDându-i în grijă cheile fericirii.Armele tacArmele răsuflă calmeşi-şi dorm somnulpe patul puştiitac molcomsub câmpul deşirat,pictat zelosca-ntr-un film mutal cărui regizor viseazămaci purulenţişi căşti smălţuite-n sminteală –trasează linii nebuneşticu fum şi cenuşă.în râuri şanţateard culori pe fierul lopeţiişi-şi plâng decliculgloburile cătrănitedin descântec răsar –val de fum delirant,printre voci şi-amintiripăsările adormcu seminţele-n ciocşi îl visează pemâine.Atunci când m-am întors la origini...În ziua-n care ceaţa s-a strecuratprintre pereţii vineţii, cu igrasie –în ziua aia, am vorbit ore la rândcu euglenele şi paramecii,i-am filtrat prin mineşi i-am întrebatde existenţă şi formă –când i-am prizatmi-au răspuns.Pe cerul Scandinaviei –de mână cu parameciiaurorele s-au scurs de pe cerşi-au pictat cercuri şi forme.Au aşezat muntelepeste cercurile concentrice din lac,l-au sudat în magmăşi-au filtrat lumina prin elca o prismă.Din paletăau erupt culori în noul univers –cercurile au pliat în tiparprimele forme tip, şi i-au spus –Andru.Au creat o aură de magnetismiar fiecare Andru şi-a ales culorileca un „liber arbitru”.Prin iris a indus raţiuneaiar în piept a aşezat sentimentele –apoi, cercurile s-au strâns în spiralăiar în abis a-nflorit din elipsă –sufletul.De n-ar fi strada...Strada dintre noi s-a-ncolăcit de nouăori, trăieşte din ce mai mestecămelcul din boscheţiîntre noi, strada se cruceşte şi-nroşeştebaloane în apus –ştii că ne-ntâlnim adesea în week-endcând strada doarme în spatelesemnului „Interzis”atunci ne prindem mâinile alungitestrânse-n pumn, ne iubimşi ne legăm cu o jartea lată cât ecuatorul.Sub staţia de tramvai, dormim, până cese rupe jarteaua,înfulecată de stradă –e luni...Mijloc de locomoţieAm privit poza aceea denuntă până cândprivirea a penetratsuportul de hârtieşi a trecut dincolo, lanuntaşi.Am văzut cum mirelea privit rochia de mireasă– hârtia de împachetat,până când a perforat-oiar mâinile au început să mângâiepăpuşa de porţelan.Era campionul absolutcare a privit digurile râului până cânda trecut cu ochiul dincolo de eleşi, buimăcit de frumuseţea apei,a început să înoate,când în amonte, când în aval.Nuntaşii au privit mesele încărcate,pe care creşteau pocale şi pahare,până cândau trecut dincolo de ele.Acum stau la orizontalăca nişte semne ale scăderiiîntr-un exerciţiu de înmulţire.Îi las să doarmă puţin ...Îi voi trezişi vom trece cu toţii dincoace,aici, unde tu ţii în mânăo poză de înmormântare.Nu vreau să o privesc prea mult,ca nu cumva privirea să treacă dincolo ...Musafir de luxDe unde tăcerea aceasta enormă?De unde muntele acesta de linişte?Un vânt care nu mişcă nicio frunză,nicio păsăre, bate acum peste lume.Dumnezeu a ţinut toate predicile,a epuizat toate cuvinteleşi se gândeşte discret la altele…Niciun fulger nu mai zâmbeşte,niciun nebun nu aplaudă la geamul cugratii.Câinii îi cunosc pe toţi locuitorii cetăţiişi nu mai latră la nimeni.Inima şi-a pus amortizor de sunetsă nu trezească suspiciuni-oare pentru cine bate? Sângele,ca o felină, se furişează prin jungla jugularei…Nemişcarea aceasta absolutămă ajută să audcum cineva umblă prin mine.Deschide sertare de mult încuiate,se plimbă prin camere nelocuite de-oveşnicie.El este musafirul pe care nu-l cunosc,dar se comportă ca unul de-al casei.El ştie că-l primesc cu toate cărţiledeschise,că într-o zivoi deveni şi eu un bob de linişteîn hambarul tăcerii. Şi, atunci, el-drumeţ prin camere nelocuite,mecanic de sertare încuiatevafi noul proprietar al durerii.Cândva o să latre un câine de tuşpe mormântul de hârtie velină al stăpânului.9112 www.oglindaliterara.ro