Ştefania Oproescu - Oglinda literara

REMEMBERCum îi vedeau americanii pe români în anii ‘40După doi ani de la începereacelui de-al Doilea Război Mondial, la12 decembrie 1941, România estepresată de Germania să declarerăzboi Statelor Unite ale Americii.Deşi americanii au răspuns abiaîn iunie 1942, în aceste 6 luni eis-au interesat de comportamentulşi obiceiurile românilor. Aşa seface că agenţia guvernamentalăînsărcinată cu propaganda (Officeof War Information) o angajeazăpe antropologul Ruth Benedict săscrie un studiu despre cultura şicomportamentul românilor.Fără a veni să viziteze România, Ruth Benedict, unuldin cei mai mari antropologi ai tuturor timpurilor, elevă alui Franz Boas (supranumit şi “părintele antropologiei”),scrie un studiu ştiinţific pe baza unor interviuri cupersonalităţi româneşti, studiu pe care îl va finaliza înnoiembrie 1943.În cele 65 de pagini în care a scris despre români,Benedict a trebuit să prezinte comportamentul şiatitudinea pe care aceştia o au în privinţa războiului.De asemenea, guvernul american dorea să ştie modulîn care ar putea face propagandă contra trupelorinamice, dar şi felul în care arputea îmbunătăţi legătura dintretrupele americane şi populaţiacivilă aliată sau inamică.Lucrarea începe cu oscurtă trecere în revistă aistoriei românilor. Autoareaspune că, deşi din cele maivechi timpuri populaţiile de peteritoriul actualei Românii aufost exploatate pe rând, maiîntâi de Imperiul Roman, apoide cel Otoman, forţaţi la muncăagricolă de grecii care au primitpământ de la stat şi cuceriţi deImperiul Habsburgic, românii aureuşit să îşi creeze o identitateistorică naţională.Trecând apoi în contemporaneitate, studiul susţinecă românii sunt, în primul rând, preocupaţi de creareaimaginii de sine şi analizează modul în care aceştiaconcep formarea unei identităţi în contextul social.Pentru că timpul era scurt, autoarea s-a bazatpe analizarea unor proverbe din cultura română, caresă reliefeze modul în care românii concep dezvoltareapersonală.Conform concluziilor cercetătoarei, românii sebucurau din plin de viaţă, iar oportunismul şi agresivitateaerau considerate “arme” pe care orice individ le puteautiliza împotriva celor care îi îngrădeau fericirea.Românii erau prezentaţi ca având o dorinţăarzătoare de a se îmbogăţi cu orice chip şi prin mijloacecât mai simple. Pasiunea lor pentru jocurilor de noroc,o potenţială sursăde îmbogăţire, esteconsemnată şi ea decătre antropolog.Omul dinRomânia era văzutdrept un individimpulsiv şi violent,dar care se simţeavinovat atunci cândexperimenta plăcerişi se pedepsea pentruacest lucru.Practicile bisericeşti şi mai ales spovedania suntmult mai puţin apreciate decât vechile credinţe populare,practicate în zonele rurale. Autoarea consemnează căreligia practicată în România nu respectă canoanelecreştine, căci preoţii sfătuiesc mamele să îşi trimităbăieţii la bordel pentru a-şi potoli ispitele.9100 www.oglindaliterara.roÎn aceeaşi direcţie, Benedicta urmărit şi educaţia sexuală laromâni şi a semnalat faptul că“băieţii, atât la sate cât şi la oraşe,fac întreceri care e mai tare întrecei de aceeaşi vârstă”.Cea de-a doua preocuparea românilor, după dezvoltareapersonală şi implicit îmbogăţirea,era reprezentat de îndeplinireaobligaţiilor familiale. Solidaritateasocială avea un nivel scăzut şi, prinurmare, nu putea fi vazută ca opovară, dar nici ca un ajutor real.Bazându-se pe interpretarea unor proverbe precum“Capul plecat sabia nu-l taie” sau “Sărută mâna pe carenu o poţi muşca”, antropologul afirmă că românii trăiescîntr-o societate în care a săruta mâina superiorului esteo practică comună, ei fiind umili şi supuşi.Nici onoarea nu are o valoare prea mare,concluzionează autoarea în urma analizării unor zicaleprecum “Onoarea nu ţine de foame”.Benedict nu trece cu vederea nici evenimentelecare sărbătoresc riturile de trecere, precum nunţileşi înmormântările. Ea observă că oamenii de aici vădaceste evenimente ca motive de mândrie, iar studiulremarcă cum mii de păsări sunt făcute să cânte lanunţile şi înmormântările românilor. Mai mult, oameniidin România înţeleg nunţile ca pe nişte evenimente undemirii sunt trataţi ca împăraţi şi împărătese.Mândria, înţeleasă în acest fel, era considerată ovaloare naţională. Chiar şi nunta era un prilej prin carepărinţii mirilor îşi arătau statutul. Ceea ce i se pare bizarlui Benedict este faptul că zestrea fetei era anunţatăpublic şi în detaliu.Astfel, Benedict face o comparaţie între obiceiurilede nuntă ale americanilorşi cele româneşti. Ea spunecă românii dau ca zestremult prea multe bunuri,comparativ cu americanii.Atunci când tinerele cupluriamericane formau o familie,primeau în dar, de la părinţi,doar o casă, urmând carestul să obţină ei prinpropriile forţe.La români, afirmăautoarea, bărbatul îşialegea întodeauna o femeiefrumoasă la trup, dar nu şila faţă. În acest fel, femeianu ar fi fost dorită de un altbărbat şi ispitită de acesta.Pe de altă parte, antropologul remarcă în lucrarea sacă, în cultura românească, bătaia reprezintă un preludiusexual. Ea este considerată un atribut divin, lucru pecare românii l-au consemnat în proverbul “Bătaia e ruptădin rai”.De bătaie nu scăpau nici copiii obraznici, dar Benedictnotează că, spre deosebire de polonezi, românii suntmult mai blânzi cu odraslele, fiind şi mult mai permisivi.Situaţia se schimbă totuşi atunci când în familie aparecel de-al doilea copil. În majoritatea cazurilor, româniiîl neglijează pe primul şi devin chiar violenţi în prezenţaacestuia.Unul din cele mai criticate aspecte ale societăţiiromâneşti, în studiul lui Benedict, este lipsa uneiunităţi politice, dar şi iredentismul politic. Antropologulsusţinea că instituţiile naţionale ale României sunt slabdezvoltate, neavând stabilitate. Politica din România sebaza pe simboluri culturale, iar masele de oameni selăsau conduse precum oile.Trebuie remarcat faptul că multe dintre observaţiilepe care autoarea le-a făcut acum aproape 70 de ani suntde o tulburătoare actualitate.(continuare în nr. viitor)