Ştefania Oproescu - Oglinda literara

care am uitat-o in dulap la hotel la Budapesta (am vrut si euo data sa fiu ordonata si s-o pun pe cuier). A fost o intreagaaventura sa o recuperez prin intermediul unui amabil sef alfundatiei Soros, din capitala maghiara, care mi-a trimis-oprin soacra sa… Si mai vreau o data in Turn, in restaurantulrotitor si in cinematograful cel mic de dincolo de pod si peplaja cu nisip negru cu diamante, pe iarba pe care poti calcasi in serele ca din romanele englezesti…IMI AMINTESC DE O CARTE, “SINGURATATEACRONICARULUI DE CINEMA”“Si o intrebare si de la Adina. Draga Irina, stiu ca mergian de an la Festivalul de la Cannes. Acolo intalnesti mereuoameni din tari diferite, actori, regizori, oameni din presasi televiziune. Sunt mereu aceiasi sau de fiecare data altii?Cum te simti acolo?La Cannes nu merg decat de cativa ani, l-am descoperitdupa Noua Zeelanda si asta a fost posibil doar pentru caam dat de un sponsor generos, Silva Dark. Sper sa betisi voi berea asta). Interactiunea cu ceilalti este aproapeminima. Pe actorii ii vezi cel mult la conferintele de presa,o parte dintre ziaristi sunt aceiasi, fie ca din tara sau dinstrainatate, dar nici cu cineastii din tara nu ai de-a faceprea mult. Locul e splendid si e grozav ca poti vedea filmemulte, in avanpremiera (doar ca desi ai badge trebuie sastai la cozi si anul acesta a plouat nus-a incurcat) . Ca ai parte sa constatireactiile unui public extrem de diferit,o parte profesionisti, iar altii cu pile laprimarie. De fiecare data cand ajungacolo, imi amintesc de un titlu de cartecare era pornit de la cel al unui film„Singuratatea (nu a alergatorului decursa lunga) cronicarului de cinema”.Exista o petrecere la care maitoata lumea isi doreste sa ajunga, cearomaneasca, care se face de obiceipe un vas, cea mai grozava a fost deacum cativa ani a celor de la Kodak,un mic dejun pe un iaht. Rar mai daide cate cineva mai cald, ca Ileana dela HBO care acum a facut o campaniebrici pentru „Despre oameni si melci”,ador conversatiile cu Tudor Caranfil,cu el nimerindu-ma la mai multe festivaluri autohtone sauinternationale, iar vedetele, mai cu seama cand sunt inplina glorie devin brusc destul de inabordabile. Si uite asama bucur de fiecare data ca pe marii actori si regizori deHollywood n-a trebuit sa-i cunosc ca sa raman cu o impresiefrumoasa.Doamna Costache te roaga sa faci o comparatie intrefestivalurile de film romanesti si cele din strainatate, pentruca tu mergi si la unele si la celelalte si poti sa ne transmitiparerea ta autorizata. De asemenea, dansa ti-a transmis prinnoi, ca te vede de fiecare data cand apari la TVR International,la diverse emisiuni sau la stiri. Doamnei Costache, de caremi-e foarte dor, as vrea sa-i spun ca e o mare diferenta intrefestivalurile romanesti si cele din strainatate, in sensul caale noastre sunt mai umane, mai romantice, tocmai pentruca nu e atat de multa lume implicata si sunt, sa zicem, maiputine orgolii. In tot cazul chiar si cineastii straini cand vinla TIFF, la Anonimul, la MECEF sau la Rasnov spun ca sesimt mult mai… bagati in seama. Povestea cu ospitalitatearomaneasca, la festivalurile de film chiar functioneaza.Lumea isi doreste sa revina si sa fie rasfatata. Sau poate capur si simplu e mai putina timiditate de o parte si indiferentade cealalta.MA POT DESTINDE, RAD SAU PLANG... IMI IAUCEVA NOTITE PE INTUNERIC...Daca iti mai amintesti, din cursul primei tale vizite lanoi, Serban este criticul nostru de film de aici. El ti-a trimisurmatoarea intrebare: draga Irina, dupa atatia ani de privitfilme din punct de vedere al criticului, ai si momente cand terelaxezi si poti privi un film doar pentru destindere?Cum as putea sa-l uit pe Serban? Ar fi putut fi in egalamasura critic, actor charistmatic si regizor. Eu tot il maiastept macar cu un scurtmetraj. Filmele, in general, le vezicu pasiune sau cel putin eu asa o fac de cand ma stiu si sperpana la capat, ca profesorul meu Maestrul D.I. Suchianu.Ma pot destinde, rad sau plang cand e cazul, si imi iau cevanotite pe intuneric, pe care nu reusesc intotdeauna sa lewww.oglindaliterara.roINTERVIUdescifrez, dar care ma ajuta, cat de cat, ca punct de reper,la scrisul cronicii. Acela e momentul cand redevin cronicar.Prin urmare as putea spune ca e un fel de dedublaresi ar fi o drama sa ajung sa merg la cinema doar ca sacarcotesc ori sa fac masuratori ca inginerii de la Institutulde Metrologie. Recenta premiera „Despre oameni si melci”a lui Tudor Giurgiu am vazut-o de cinci ori. De fiecare dataam descoperit altceva si m-am bucurat si i-am invitat si pealtii sa nu rateze ocazia de a se distra, chiar daca unora lasfarsit, le-a lasat un gust amar, deznodamantul.“PISICILE ARISTOCRATE” RAMAN ADORABILEDACA ITI PLAC FELINELE...Sotia lui Will, Lucia, te intreaba: cu doi baietei de3 si respectiv 4 ani, filmele care se vizioneaza in familiamea sunt desigur filmele de animatie. Intru in capcananostalgiei si ma intreb, unde sunt filmele de altadata? Albaca zapada, Cenusareasa, Pisicile aristocrate, si asa maideparte. In societatea multiplelor posibilitati, inchiriez cuavant “Alba ca Zapada” si il pun spre vizionare intr-o seara9 INTERVIURILE PRNZ “ar fi o drama sa merg la cinemadoar ca sa carcotesc ori sa fac masuratori ca inginerii...”A consemnat Cristi Dumitrache de week-end. Baietilor leplace, in mod absolut surprinzator. Mie nu! Mi s-a parutteribil de misogin. Optiunile femininein Alba ca Zapada sunt mama vitrega(ma tot mir de ce mamele vitrege suntportretizate atat de negativ in creatiasecolelor trecute), vrajitoarea, ce samai vorbim, si acea tanara inocentaal carei rol este sa spele, sa deretice,sa gateasca pentru sapte pitici inasteptarea printului care sa ii dea unscop in viata, caci cu toate calitatilesale evidente, autorul nu ii da nici oautoritate asupra propriului destin. Mauit cu placere la Shrek, unde iubireae oarba si printesa se indragostestede capcaun - ce lectie petnru copiiimei intru acceptarea diferentei; ori laIce Age - ce lectie frumoasa despreprietenie, Cars - descifrand lucrurileimportante in viata si asa mai departe.Revin atunci cu nostalgie: care estesoarta filmelor de altadata?Draga Lucia, chiar de curand discutam cu un parintecu copii de varsta apropiata de ai tai, care spunea ca s-areprofilat pe animatie. Povestea cu „Alba ca Zapada” aisesizat-o oarecum pana la un punct, corect. La Bucuresti afost un simpozion, la Institutul NEC a lui Andrei Plesu, tinutde un american, care ne-a explicat ca de fapt era un filmprofund ideologic. Deci se pare ca Disney a starnit multecomentarii si controverse.Povestea, insa, nu-i apartine, ci e doar pusa pe ecran.Ca de altfel nici „Cenusareasa”. „Pisicile aristocrate” ramanadorabile, dacati plac felinele. Sigur si in „101 dalmatieni”e Cruella, si o sa zici iar ca sunt misogini.Dar de fapt toate aceste capodopere in care as includesi „Parisul vesel” sau „Pinocchio” sau „Fantasia” sunt ooglinda deloc deformanta, dar care poate infrumuseteazaputin realitatea. Cu „Shrek” recunosc ca functionez maigreu, avand cateva momente de o vulgaritate, care macutremura, pe aceeasi linie prefer net „Frumoasa si bestia”,apropo de lectie, intr-o acceptare a diferentei, cum spuitu. „Ice Age” e funny, dar mi-a placut si „Madagascar”, cu„Cars” vibrez mai greu pentru ca eu n-am masina si ingeneral animatiile recente, stiu, o sa spui ca e o banalitate,dar asa stau lucrurile, sunt cumplit de violente. In schimbmi-a placut enorm „Iluzionistul” si cred ca acolo ne-am aflape aceeasi lungime de unda. Pana una, alta in Romania,vine „Hotel Transilvania”, americanul facut de un rus, dinnastere, care se va lansa cu vampiri cu tot si un interviu,pe care promit sa vi-l trimit chiar de la Bran. De la CastelulBran.Draga Irina iti dorim La Multi Ani si iti multumim incao data pentru super prietenia pe care ne-o oferi. Te iubim!Prietenii tai din NZ!Cum probabil nici anul acesta n-am sa reusesc sa vaspun La Multi Ani! prin viu grai si de la doi pasi distanta, saciocnim o cupa de sampanie, o fac doar in scris si as maiavea o precizare. Voi sunteti mai mult decat prietenii meidin Noua Zeelanda, imi sunteti deja rude,9127