KANTUTA QUIROS & ALIOCHA IMHOff - Overlapping Biennial

Gaylan Abdullah Ismail face parte dintr-o tânără generaţie de artişti care
lucrează în Irak şi ale căror vieţi au fost marcate de conflict. În ciuda acestui
fapt, interesul său este orientat către analiza provocărilor cotidiene. Punctul
central al intervenţiilor sale colective recente s-a îndreptat spre intersecţiile
oraşului Erbil, localizat în partea de nord a ţării, cunoscută şi ca Irakul kurd.
Proasta reputaţie a zonei vine nu datorită atacurilor cu bombă, ci mai degrabă
din cauza numeroaselor accidente rutiere. În acest film, 25 de persoane se
grupează într-un sens giratoriu, aranjându-şi scaunele în centru şi formând o
situaţie neprevăzută. După ce se expun ei înşişi pericolului, traficul începe să îşi
modifice cursul, să încetinească şi să urmeze rutele desemnate. Reprezentând
geometria locului, artistul face vizibile liniile de control. Doar prin adoptarea
acestei atitudini radicale mecanismele statului încep încet să funcţioneze, iar
poliţia rutieră intră în „joc” şi dirijează maşinile în jurul cercului format.
Expunerea corpului la condiţii precare a reprezentat dintotdeauna un instrument
politic, începând cu protestele publice şi mergând până la greve. Dar în acest
caz „scopurile” grupului, asupra cărora putem face doar speculaţii, nu sunt legate
de o structură de putere. Sensul pare să se regăsească în chiar ideea de
grup. Vizibilitatea unor atribute ca solidaritatea prin acţiune colectivă sau ca
angajamentul faţă de sine şi faţă de ceilalţi nu evocă nostalgia unor momente
trecute, ci indică mai degrabă spre o nouă promisiune a consensului.
Jason Waite
Gaylan Abdullah Ismail is part of a young generation of artists working in Iraq, whose lives have been circumscribed by conflict.
Yet, his interest lies in researching the challenges in everyday life. The focal point of his recent works of collective intervention
has been the crossroads in the city of Erbil, located in the Northern part of the country known as Kurdish Iraq. This site
is infamous not for bombings, but rather for a notoriously big number of traffic accidents. In the video, a group of twenty-five
individuals stream into the busy roundabout, taking up their seats around the center and forming an impromptu “sit-in.” Ultimately
putting themselves at risk, the traffic begins to slowly alter its course and follow the designated routes. It is through the
embodiment of this site’s geometry that the artist makes the lines of control visible. Only by occupying this extreme position
does the state apparatus seem to start working, as the traffic police engage in the “game”, directing the cars around the ring.
The exposure of the body to precariousness has long been a political instrument: from public protests to strikes. In this case,
the “aims” of the group, which we can only speculate on, are not linked to a structure of power. The meaning rather seems to
lie in the form of being together itself. The solidarity to collective action, a commitment to oneself and to others: the visibility of
these attributes does not evoke any nostalgia, but rather points toward a new engagement with one another. Jason Waite
127