KANTUTA QUIROS & ALIOCHA IMHOff - Overlapping Biennial

N E M E S C S A B A
Opera recentă a lui Csaba Nemes, atât pictura cât şi filmul, abordează complexitatea memoriei publice şi temperează intensitatea emoţiei
publice generate de o retorică politică simplistă. Acest lucru este pus în evidenţă în proiectul REMAKE (2007), principala sa serie de animaţii
ce are ca subiect revoltele de la Budapesta din toamna anului 2006, cu ocazia celei de-a cincizecea aniversări a Revoluţiei Ungare. REMAKE
porneşte de la reconstituirea de către protestatari, cincizeci de ani mai târziu, a evenimentelor simbolice de la Revoluţia din 1956 şi ne
îndreaptă atenţia asupra particularităţilor unei situaţii bizare: de la devastarea clădirii Televiziunii Ungare (în 1956 era vorba despre clădirea
Radio), la dărâmarea simbolurilor comuniste de pe monumentele publice. REMAKE restabileşte evenimente revoluţionare care nu au avut
loc în ’56, dar care, în mod ipotetic, s-ar fi putut întâmpla: de la crearea unei baricade pe stradă din litere de beton compunând cuvântul
„Libertate”, la confiscarea unui tanc rusesc şi conducerea sa spre inamic (în speţă, poliţia ungară protestatară).
În cele din urmă, preocuparea artistului nu se îndreaptă decât parţial spre justeţea sau greşelile disputei politice care au declanşat tulburările
sau spre rolul jucat de media în prezentarea şi transformarea în senzaţional a revoltelor. El se orientează în primul rând spre modul în care
evenimentele au fost resimţite de către indivizi, de la o fată care a fost prinsă, din întâmplare, între rândurile poliţiei, la protestatarii confuzi
care, după ce au luat cu asalt clădirea televiziunii, nu au avut nimic mai bun de făcut decât să jefuiască un automat de Turo Rudi, la rândul
său un simbol al identităţii naţionale, pe care probabil credeau că îl apără.
Maja şi Reuben Fowkes, din Nemes Csaba, Mindennap 56/Everyday 56, Knoll Galerie, Budapesta, 2009.
Csaba Nemes’s recent work, across both painting and film, recovers the complexity of public memory and defuses the intensity of
public emotion generated by simplistic political rhetoric. This is clearly evident in REMAKE (2007), his major series of animated
films about the riots in Budapest in autumn 2006 on the 50th anniversary of the Hungarian Revolution. REMAKE takes as a starting
point the strange phenomenon of the re-enactment of symbolic events from the 1956 revolution by protesters fifty years later,
from the storming of the Hungarian Television building (the Radio building in ’56), to the pulling down of communist symbols from
public monuments, as well as the enactment of revolutionary events that never happened in ’56, but conceivably might have. From
making a street barricade from concrete letters spelling “Liberty”, to taking control of a Russian tank and driving it towards the
enemy (in this case the Hungarian riot police), REMAKE refocuses our attention on the singularities of a bizarre situation.
The artist’s ultimate concern is not with the rights and wrongs of the political dispute that flamed the disorders, and only partly
with the role of the media in sensationalizing and packaging the riots. His primary interest is in how the events were experienced
by individuals, from a girl caught up by chance in between police lines, to the mixed up rioters who, after storming the TV building,
could think of nothing better to do than loot a Turo Rudi machine, itself a symbol of the national identity they probably believed they
were defending.
Maja and Reuben Fowkes, from Nemes Csaba, Mindennap 56/Everyday 56, Knoll Galerie, Budapest, 2009.
80