KANTUTA QUIROS & ALIOCHA IMHOff - Overlapping Biennial

ALEXANDRA CROITORU
“ROM_” (2004 - 2005)
C-type Print, variable dimensions,
courtesy of the artist
În lucrările Alexandrei Croitoru apare un portret insidios al puterii
- o pseudo-figură, un chip ascuns de o mască tricotată în culorile
naţionale ale unei ţări în care lebedele şi ordinea au fost puse în
pericol, transformînd orice întreprindere turistică ulterioară, oricît
de inocentă, într-un război psihologic. La adăpostul măştii, puterea
împarte lumea în naţiuni avansate şi naţiuni întîrziate, identificînd
adversarul prin cîteva trăsături schematice. Ceea ce vedem e
produsul acestei sociologii rudimentare: un portret sărăcit, o altă
mască împletită din stereotipuri şi ipoteze vulgare, imaginea fixă a
călătorului care tîrăşte după el o origine vinovată.
Puterea pare eficientă, netulburată, confirmată în scopurile
ei, dintre care cel mai important este acela de a se comunica.
Acolo unde ne aşteptam la stratageme şi avataruri perfide,
întîlním situaţii în care codul funcţionează perfect şi transparent.
Alexandra nu recurge la metafore şi de aici cred că vine forţa
imaginilor - ea construieşte o scenă pe care raportul de forţe e
78
prezentat nud, evacuat din sfera complicităţii tacite, şi chiar prin
aceasta bulversat. „Obiectul” puterii, aflat pe plaja însorită sau
în preajma reperelor turistice, mereu supravegheat dintr-un
Panopticon de campanie, se conformează, chiar anticipează
dorinţele acestei priviri: adoptă codurile vestimentare ale locului
şi un comportament turistic plin de solicitudine, dar nu se poate
debarasa de originea care transformă orice promenadă într-o
mică golgotă pitorească. Fotografiile de vacanţă joacă pe acel mod
al ironiei care simulează seducţia, care îşi ia preopinentul în serios,
îi ia cuvintele din gură, îi dă dreptate în exces, îi amplifică ideile şi
trage din ele concluzii disproporţionate. Ironia îşi ia avînt inspirat
de forţa lor, extrapolează în toate direcţiile, are un atac de gîndire
exclusiv laterală şi pierde ideea, o abandonează dezumflată şi
stingheră - dezolantă, dar mai apropiată de dimensiunea reală (o
cagulă tricoloră cumpărată de la magazinul Steaua).
Mihnea Mircan, 2004