KANTUTA QUIROS & ALIOCHA IMHOff - Overlapping Biennial

instituţiile puterii, le demonstraţi natura capitalistă exploatatoare.
- Nu luaţi parte la proiecte a căror rezultate (capital simbolic,
valoare adăugată) pot fi folosite pentru scopuri politice care contravin
scopurilor interne ale lucrării voastre colective.
- După cum vă daţi seama, proiectul vostru ar trebui să vă
„desconspire” cât mai puţin munca. În acelaşi timp, este necesar
să depuneţi eforturi în vederea creării unor situaţii a căror valoare
să se manifeste dincolo de limitele concrete ale relaţiilor de
producţie. Acest lucru înseamnă că se impune analizarea valorii
de utilizare a operei în aşa fel încât intenţiile instituţiilor puterii
de a o transforma într-o valoare de schimb să fie supuse unor
presiuni puternice.
- În acelaşi timp, insistăm asupra unei critici fără compromisuri
şi o luptă împotriva tuturor instituţiilor de cultură care îşi
bazează activitatea pe corupţie şi pe servicii primitive, realizate
conform intereselor comerciale, ale statului şi ideologiei. Trebuie
să-i „mustrăm” în mod constant pe aceşti cretini şi pe aceşti
ticăloşi şi să le arătăm locul ruşinos pe care îl ocupă în istorie.
Vom utiliza toate mijloacele pe care le avem la dispoziţie pentru
a face posibil acest lucru. [...]
10. ASPECTUL LOCAL AL LUPTEI
Cerem, cel puţin, desfiinţarea cenzurii tacite şi sfârşitul tuturor
formelor de represiune a activităţii politice şi culturale.
Din această cerere rezultă că în Rusia avem nevoie de sprijinul
public şi al statului pentru proiectele de cercetare socială şi
pentru practicile de critică de artă, independente de interesele
private. Evitând alegerea tradiţională între „reformism” şi „radicalism”
insistăm pe căutarea unei structuri specifice, locale, de
cereri şi programe de transformare. Pentru început, avem câteva
cereri concrete. Fondurile publice pentru sprijinirea cercetării şi
artei, precum şi pentru alte iniţiative de bază trebuie distribuite
transparent în spaţiul public. Acestea ar trebuie, de asemenea,
utilizate pentru susţinerea lucrărilor al căror scop priveşte critica
dură a instituţiilor puterii contemporane, atât în cultură, cât şi în
politică. Pe de altă parte, aceste lucruri ar fi posibile doar ca parte
a unei transformări sociale radicale care ar submina întregul
sistem capitalist autoritar. Pentru a putea crea condiţiile acestei
transformări, avem nevoie de noi forme de coordonare cu celelalte
fronturi de luptă - cu muncitorii, sindicatele, ecologiştii,
reprezentantele grupărilor feministe şi activiştii anti-autoritate.
Trebuie să răspândim modele de auto-educaţie activistă şi să
milităm pentru politizarea practicilor artistice şi intelectuale.
Acestea reprezintă bazele unei viitoare consolidări a stângii şi a
supremaţiei ideilor noastre în societate.
DV: Acestea sunt cerinţele de bază care reflectă condiţiile politice
curente ale existenţei culturii şi activismului în Rusia. În
acelaşi timp, subliniem că o cerere pentru drepturi democratice
fundamentale este extrem de importantă în cazul nostru, fiind
o condiţie prealabilă pentru a merge mai departe. În timpul
Revoluţiei din Februarie 1917, clasa muncitoare şi toate categoriile
defavorizate puteau în sfârşit să devină principala forţă
48
motrice a acestui tip de cerere tipic burgheză.
De asemenea, vom insista ca, într-un stat democratic doar formal
în care cultura este susţinută de plătitorii de taxe, toţi oamenii
care nu votează pentru cei aflaţi acum la putere(chiar şi în
Rusia putem uneori vorbi de peste 50 % din electorat) ar trebui
să aibă acces la banii publici pentru a-şi exprima nevoile politice
şi culturale.
DR: În realitate, cererile curente ale activiştilor culturali din Rusia
sunt chiar mai simple decât cele prezentate. Am putea cere chiar
ca statul să înceteze hărţuirea activiştilor, limitându-le acţiunile
pentru a-şi demonstra autoritatea, şi să oprească vinderea tuturor
instituţiilor culturale, limitându-se doar la evacuarea lor,
dacă este oportun. O altă cerere fundamentală adresată statului
şi elitei este aceea de a opri sponsorizarea şi încurajarea
proto-fasciştilor (deveniţi între timp adevăraţi fascişti care ucid
jurnalişti şi activişti) sau a fasciştilor din lumea falsă a artei care
câştigă premii şi aşa mai departe. Recitind secţiunea precedentă,
totul pare mai radical ca niciodată : să ceri ca statul să sponsorizeze
în mod transparent o artă critică, în condiţiile în care
acelaşi stat tocmai şi-a evacuat colecţia de artă modernă. Să ceri
bani poliţiştilor atunci când îşi fac rondul de control ! Cu adevărat
o cerere revoluţionară, la fel de radicală ca şi realitatea.
11. MUNCITORI CULTURALI – ARTIŞTI, INTELECTUALI, CURA-
TORI ŞI CERCETĂTORI! Uniţi-vă cu clasa muncitoare! În ciuda tuturor
evenimentelor, aceasta din urmă îşi continuă lupta pentru
libertate şi pentru demnitatea ei umană. Numai împreună putem
să ne eliberăm de săracia vieţii cotidiene, de depresie şi teamă!
Nu există decât o singură lume – şi ea va fi cea pe care o construim
astăzi!
a decLaration on poLitics,
KnowLedge, and art
On the Fifth Anniversary of
the Chto Delat Work Group (2008)
Comments by Dmitry Vilensky (DV) & David Riff (DR)
made in 2010
01. OUR PRINCIPLES: SELF-ORGANIZATION, COLLECTIV-
ISM, SOLIDARITY
The Chto Delat platform gathers artists, philosophers, social
researchers, activists and others, whose endeavour is the
collaborative achievement of critical and independent research,
of editorial, artistic, educational and activist projects.
All the platform’s initiatives are based on the principles of
self-organization and collectivism. These principles are put
into practice through the political coordination of working
groups — the contemporary analogue of the Soviets. Closely
coordinated with one another, the projects undertaken by any
part of this group are representative for the entire platform.