KANTUTA QUIROS & ALIOCHA IMHOff - Overlapping Biennial

V L A D N A N C ă
Orice manual banal de semiotică va relua definiţia clasică a semnului ca „înlocuitor” a/ de ... „ceva”. Peirce spune de exemplu că:
„un semn ţine locul la ceva în ideea că produce sau modifică (...) Ceea ce este înlocuit se numeşte obiectul său; ceea ce vehiculează,
semnificaţia sa; iar ideea pe care o generează este interpretantul său”. Ceea ce nu salvează deloc definiţia de o generalitate paralizantă.
Vlad Nancă mizează pe această incertitudine esenţială a semnului şi atacă tocmai modalităţile noastre de a-l înţelege şi de a-i decoda
mesajul. Nu trebuie uitat că o convenţie universal acceptată, ca în cazul indicatoarelor rutiere sau urbane, se fondează exclusiv
pe un raport simbolic şi arbitrar. Adică pe un raport ce poate fi mereu bruiat. Ce mai poate semnaliza atunci un panou circular roşu
atunci când îi dizolvi puterea de interdicţie într-o siluetă filiformă de sensibilitate minimalistă?
Mica Gherghescu
“Red sign” (2010)
installation,
courtesy of the artist
Any basic semiotics reader will start with the sign’s classical definition as a “substitute” for/ of “something”. For example,
Peirce says: “a sign stands for something to the idea which it produces, or modifies …. That for which it stands is called its
object; that which it conveys, its meaning; and the idea to which it gives rise, its interpretant”. This doesn’t spare the definition
from a paralyzing generality. Vlad Nancă bets on this essential uncertainty of the sign and attacks precisely our ways of
understanding it and decoding its message. One should not forget that universally accepted conventions, as for road or urban
signs, are created exclusively on symbolic and arbitrary correlations. That is, in terms that can always be jammed. Then,
what could a red circular panel signal when you dissolve its interdiction into a slender minimalist silhouette?
Mica Gherghescu
63