KANTUTA QUIROS & ALIOCHA IMHOff - Overlapping Biennial

j I N S H A N
Aşa cum observa Walter Benjamin, „nu există niciun act de cultură
care să nu fie în acelaşi timp şi un act de barbarism”. Coloanele
greco-romane, comune în arhitectura Shanghai-ului, pot fi percepute
ca o fantomă într-o carapace, îndreptând atenţia spre un patrimoniu
colonial. Cu toate acestea, Jin Shan, explorează o schimbare
în evoluţia lor, care pune sub semnul întrebării înţelegerea
unidimensională a originilor. Coloanele gonflabile din „Tired Pillar”
stau nemişcate în spaţiu, „respirând” uşor ca monumentele
delicate ale unei “arhitecturi vii”. Acestea nu sunt modelate după
contraforţii svelţi ai Partenonului, ci mai degrabă ca ornamentele
manieriste realizate într-un atelier anonim din China. Deviind de
la cultura cópiilor, această formă de artă (re)prezintă un potenţial
necorupt de istorie, un teren fertil de experiment. La fel ca Riegl,
Jin Shan îşi îndreaptă atenţia spre suprafaţa arhitecturală pentru
a identifica noua arhitectură a modernităţii. Latexul copiei
înlocuieşte ipsosul originalului, devalorizând şi mai mult esenţa
obiectului, lăsându-l ca o piele fără corp. Asupra acestei suprafaţe
ondulatorii suntem lăsaţi să reflectăm.
În contextul spaţiului expoziţional, istoricul Palat Ştirbei, ni se
dezvăluie o nouă punere în scenă. Apropierea coloanei de faţada
neoclasică produce un fel de déjà-vu, similar cu sentimentul
care apare în timpul schimbării avioanelor într-un aeroport
când noţiunile de timp şi spaţiu sunt estompate de familiaritatea
generală. Lucrarea lui Jin Shan are un rol de liant între realităţi, utilizând
o ironie subtilă care subminează orice învăluire de înţeles.
Jason Waite
128
”Tired Pillar” (2010)
installation, latex, 350 x 35 x 35 cm
courtesy of the artist
As Walter Benjamin noted, “there is no document of culture that
is not at the same time a document of barbarism.” The Greco-
Roman columns, common for the built environment of Shanghai,
can be seen as a ghost in a shell, pointing towards the colonial
heritage. However, Jin Shan explores the shift in their development,
challenging the linear understanding of origins. The
inflatable columns in “Tired Pillar” lie resting in space, gently
“breathing” as soft monuments of “living architecture”. They are
not shaped after the slender buttressing supports of the Parthenon,
but rather as an idiosyncratic ornament created in some
anonymous Chinese workshop. Unlike the culture of fakes, this
form (re)presents the potential which is not burdened by history,
a fertile terrain for experimentation. Like Riegl, Jin Shan looks
at the architectural surface in order to find the new anatomy of
modernity. The latex of the model replaces the original gesso,
further devaluing the materiality of the object, which becomes a
skin without a body. It is this wavelike surface that we are left to
ponder on.
A further mise-en-scène unfolds in the context of the exhibition
space, the historical Ştirbei Palace. The column’s proximity to the
neoclassical façade produces a sort of déjà-vu feeling, similar to
the one produced when changing planes in an airport and when a
generic familiarity puzzles both time and space. Jin Shan’s work
has the effect of a hinge: it operates between realities, employing
a subtle irony that subverts any encirclement of meaning.
Jason Waite