Enigma Otiliei 1.pdf - Nicu Gane

cronica, recenziile, miscellanea. Memorabilă, polemica lui
G. Călinescu cu E. Lovinescu. Începe colaborarea la Gândirea, rubrica “Idei, oameni,
fapte”, colaborare care se sfârşeşte brusc în noiembrie 1929.
1928 Colaborare sporadică la Universul literar. Funcţionează ca profesor la Liceul “C.
Diaconovici-Loga” din Timişoara. 4 mai. Se căsătoreşte cu Elisabeta (Alice-Vera) Trifu,
devenită “incomparabila Vera”, căreia îi va dedica seria de Opere.
1930 Publică la Roma Altre notizie sui missionari cattolici nei paesi romeni, care ca şi
Alcuni missionari... sunt extrase din Diplomatarium Italicum, condus de V. Pârvan (Iorgu
Iordan, G. Călinescu şi Universitatea din Iaşi, în Revista de istorie şi teorie literară, tom.
XIV, nr. 3—4, 1965, p. 509).
noiembrie-decembrie. Conduce revista Capricorn, care are în vedere “ridicarea criticii
profesionale”, prefigurând în cele două numere apărute Jurnalul literar. Colaborează la
Vremea.
1931 Publică la Viaţa românească fragmente din Viaţa lui Eminescu, pe care o scrie în
satul Rod, de lingă Sibiu. Contribuie la apariţia revistei Hermes şi colaborează la o revistă,
cu apariţie efemeră, Licăriri, tot cu profil didactic.
1932 Publică la Adevărul literar şi artistic şi la România literară (revista condusă de L.
Rebreanu), fragmente din Viaţa lui Mihai Eminescu şi capitole din romanul Cartea nunţii.
Apare la Editura Cultura Naţională volumul Viaţa lui Mihai Eminescu, strălucit debut al
autorului în istoria literară.
1933 Inaugurează la Adevărul literar fi artistic, la 12 februarie, Cronica mizantropului; mai
publică o cronică sportivă (sub pseudonimul Sportiv); sub semnul probabilităţii stau
cronicile semnate Dandy (o cronică a modei) şi Ovidius (cronică balneară) (Marcel Duţă,
Cronica mizantropului, în Revista de istorie şi teorie literară, tom. XIV, nr. 3—4, 1965, p.
701— 711). Apare primul său roman Cartea nunţii. La propunerea lui G. Ibrăileanu este
numit codirector al revistei Viaţa românească, împreună cu M. Ralea. G. Călinescu
răspunde de partea literară, artistică şi redacţională, responsabilitatea pentru ţinuta
ideologică şi politică revenindu-i lui M. Ralea. Apare ediţia a doua, revăzută, a Vieţii lui
Mihai Eminescu.
1934 Întrerupe temporar activitatea la Viaţa românească. G. Călinescu a studiat la
Biblioteca Academiei manuscrisele Eminescu.
1935 Apar volumele II şi III din Opera lui Mihai Eminescu. Cultura, Descrierea operei
(Editura Fundaţiei pentru Literatură şi Artă), colecţia “Scriitori români contemporani”.
1936 Apar volumele IV şi V din Opera lui Mihai Eminescu: Cadrul psi-hic, Cadrul fizic,
Tehnica, Analize, Eminescu în spaţiu şi timp
(Editura Fundaţiilor pentru Literatură şi Artă). “Cei mai dedaţi cu emoţiile reci ale criticii ne
vor lăuda mai puţin pentru munca umilă şi onestă şi vor ghici intenţia noastră de a nu face
uz de talent, de a nu înăbuşi opera eminesciană în propria noastră sentimentalitate şi în
stilistică. Am dorit a face ceea ce Sainte-Beuve numea fiziologia operei, istoria ei naturală
(Pensйes), adică acea disecţie înceată şi fără zgomot, care prin exactitatea şi curăţenia ei
înrâureşte mai adânc asupra spiritului” (Postfaţă, vol. V, p. 375), Premiul Academiei “C.
Hamangiu”.
23 noiembrie. Îşi susţine doctoratul la Iaşi cu teza Analiza literară a unui manuscris
eminescian: “Avatarii faraonului Tlа”. Candidatul propune comisiei de examinare (I.
Marinescu, M. Ralea, Octav Botez, O. Tafrali, Iorgu Iordan) ca teză complementară volumele
l—II din Opera lui Mihai Eminescu. Colaborează la Revista Fundaţiilor.