Enigma Otiliei 1.pdf - Nicu Gane

Moş Costache nu îndrăzni să scoată nici un cuvânt şi, când Otilia îl îndemnă din nou să se
mute, căută să iasă din încurcătură cu un:
— Să vedem! Să ne mai gândim. Nu e nici un zor!
Ostilitatea Aglaei se îndreptă încet dar sigur şi în direcţia lui Felix, aşa cum prevăzuse
Otilia. Tânărul o constată în mici lucruri, în aparenţă neînsemnate. Întâi nu mai fu rugat să
pregătească pe Titi pentru corigenţă, fiind înlocuit cu Stănică, a cărui pedagogie
gălăgioasă, plină de invective împotriva şcolii se dovedi mai pe placul lui Titi. Apoi văzu că
Aglae avea un chip special de a-şi arăta invidia într-o privinţă oarecare, şi anume,
tăgăduind cu autoritate că ceva se întâmplase sau se va întâmpla.
— Ce faci, zisese ea lui Felix, cu un dispreţ intenţionat, prefăcându-se că uitase planurile
acestuia, nu-ţi cauţi o slujbă? Ca orfan, găseşti mai uşor. Să ai şi dumneata un mic rost în
viaţă.
— Urmez Facultatea de medicină, vesti Felix jignit.
Aglae afectă a nu-l lua în serios:
— Aş, facultatea, asta e pentru băieţi de bani gata. Îţi găseşte el, Costache, vreun rost pe
undeva.
Felix se temu ca Aglae să nu înrâurească pe moş Costache şi ca acesta să nu fie cumva
în stare să-l împiedice, măcar nedându-i cele trebuitoare. Dar moş Costache, ca de obicei,
nu numai nu-l stânjeni, ci părea mândru de împrejurarea asta, şi, mai târziu, primi pe
colegii tânărului cu mimica lui particulară, însă cu o desăvârşită îngăduinţă. Numai când
Felix avu trebuinţă de bani pentru înscriere, moş Costache se fâstâci, întrebă dacă nu se
poate mai târziu, sfătui pe tânăr să ia din altă parte, că găseşte el pe urmă. Cum Felix nu
avea nici un “altă parte”, înfăţişă cazul Otiliei, care făcu ceea ce făcuse şi altă dată.
Pretinse a avea ea o metodă sigură, merse prin oraş şi aduse bani, cu sfatul de a nu
pomeni nimic nimănui. Felix deveni, bănuitor. Titi se înscrisese mai departe la liceu, după
ce dăduse corigenţa, şi frecventa cursurile îmbrăcat în uniformă ca un ofiţer. Şi el
începuse a-l irita pe Felix cu această convingere nestrămutată că Felix nu va urma mai
departe studiile.
— Acum ce faci? îl întrebă el.
— Mă voi înscrie la Universitate.
Titi tăcu neutru, apoi spuse convins:
— Mama zice că ai să-ţi cauţi o funcţie!
Când Felix se înscrise cu adevărat la Universitate, Aglae păru consternată.
— Tu nu supraveghezi deloc pe băiatul ăsta? zise ea lui Costache.
Stănică deplânse soarta intelectualilor şi se jură că, dacă ar fi avut din nou vârsta lui Felix,
s-ar fi vârât la un meşteşug. Lucrul fiind iremediabil, Aglae începu şi ea să compătimească
viaţa medicilor, să dea pilde de mizerie, să dezguste în orice chip pe Felix. Nu trecu mult şi
Titi nu mai merse la liceu şi apăru într-un costum civil măiestos, cu lavalieră. Taina se
lămuri pe dată. Titi era prezentat ca “student” la belle-arte, unde într-adevăr se înscrisese,
pretinzându-se că a terminat liceul. Acum Aglae, până mai ieri detestatoare a mâzgălelilor
lui Simion, se mărturisea o admiratoare aprinsă a artelor.
— N-am vrut, zicea ea, să împiedic vocaţia lui Titi. Să-şi cultive talentul în linişte, că