Enigma Otiliei 1.pdf - Nicu Gane

— Nu aveţi din când în când sufocaţiuni, palpitaţii? Moş Costache ezită, indispus.
— Am să vă dau un calmant foarte bun, insinuă doctorul!
— E vârsta, fireşte, comentă sinistru Stănică. Examinează şi inima, Vasiliad.
— Se-nţelege, se-nţelege.
Vasiliad ordonă lui moş Costache să-şi oprească respiraţia şi-şi puse urechea pe pieptul
lui, în vreme ce cu mâna dreaptă îi lua pulsul.
— Oarecare oboseală, decretă el, nesolicitat, evident, îngroşarea vaselor. Sunteţi cam
sanguin, cam rumen la faţă. Trebuie să vă feriţi de accidente. Mâncare mai puţină.
Doctorul se pregătea să continue examenul şi în direcţia nutriţiei, însă moş Costache
începu să reziste. Îşi trăsese cămaşa şi se îmbrăca.
— Ajunge, ajunge, n-am nevoie, mulţumesc, bombăni el.
— Suntem grăbiţi, domnule doctor, tăie scurt Pascalopol, ridicându-se, tocmai voiam să
ieşim în oraş. La revedere. La revedere, domnule Stănică.
— Circulaţia dumneavoastră e singura chestie care trebuie