Nr. 2 (23) anul VII / aprilie - iunie 2009 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.2, 2009
100
Chiar [i în cele mai bune portrete ale pictorilor ru[i care inf`]i[eaz` chipuri ce-]i
trezesc comp`timirea, la Kramskoi, bun`oar`, exist` admira]ie pentru nenorocire. 2
Percep]ia asupra spa]iului este modulat` de aceast` perspectiv`, Rusia
fiind eminamente spa]iul în care apocalipsa apare:
„Totu[i, Rusia e f`cut` pentru molitve, triste]e [i nenorociri. Rusia e un soi de ]ar`
care provoac` oamenilor suferin]e. Exist` toate premisele istorice pentru ca ]ara s`
fie nenorocit` la nesfâr[it.” 3
„Rusia este, f`r` îndoial`, o ]ar` primejdioas`. Dar trebuie s` fim de acord [i
cu Nietzsche care ne îndeamn` s` „tr`im primejdios”. (...) Tr`d`torii [i unii str`ini
au încercat sincer s` descrie Rusia ca pe o ]ar` a r`ului [i a nenorocirilor, dar au
f`cut-o doar din considerente politice sau turistice [i de aceea n-au fost suficient de
consecven]i.” 4
„Rusia e populat` de oameni blajini, capabili de orice.” 5
Viziunea lui este similar` cu cea a lui Constantin Leontiev, pentru care
„Rusia va plodi Antihristul” [i cu cea a lui Churchill, care vede aceast` ]ar`
ca pe un „imperiu al r`ului”.
Din perspectiv` critic`, cea mai frecvent` raportare la acest model negativ
al culturii ruse recente se face prin grila creat` de interpre]ii marchizului de
Sade [i, mai pu]in, de cei ai lui Baudelaire, de autori ca Simone de Beauvoir 6 ,
Georges Bataille 7 – care devin ei în[i[i teoreticienii conceptelor negative:
moartea este înlocuit` cu crima, mântuirea cu absen]a justi]iei lumii de apoi,
erosul cu pornografia, seduc]ia cu perversiunea, esteticul cu monstruosul,
intimitatea cu obscenul sau modera]ia cu obscenul în sensul de exces conferit
obscenit`]ii de Baudrillard 8 în Strategiile fatale. Fiecare dintre aceste
concepte rezoneaz` în celelalte, formând împreun` un sistem de gândire, [i,
prin aceasta, un fenomen specific al postmodernismului Estic.
Desigur, vom g`si numeroase contraexemple de literatur` similar` în
Occident, dar nu trebuie ignorat patternul cultural [i istoric care confer` specificitate
acestui fenomen. Dup` 50 de ani de comunism, în care expresia
artistic` urma, cu rigoare, imperativele form`rii omului nou, prin personaje
pozitive în lumi decantate de rezidurile societ`]ii burgheze, cortina (de fier)
se ridica [i l`sa la vedere o comunitate artistic` în descompunere, în care
frustrarea [i moartea deveniser` termeni familiari.
O mare parte a criticilor raporteaz` acest` atitudine nihilist` la avangarda
rus`, singurul curent artistic autentic [i important pân` la postmodernism, ultimul
gest firesc al culturii ruse înaintea impunerii absurde a realismului socialist.
Aceast` parte a criticii va încerca s` plaseze postmodernismul în zona unei
leg`turi pierdute cu modernitatea uitat` [i, astfel, s` legitimeze noua poetic`
prin raportare la poetica artei de opozi]ie pe care o reprezenta avangarda.
Monstruozitatea este conceptul cu care opereaz` [i Ulrich Schmidt în
articolul Flowers if Evil: The Poetics of Monstrosity in Contemporary Russian
Literature, publicat în compendiul Russian Literature 9 pentru a discuta operele
lui Victor Erofeev, Iuri Mamleev, Sa[a Sokolov [i Vladimir Sorokin. Situându-se
în trend-ul amintit, articolul construie[te o argumentare genealogist`,
pornind de la afirma]ia c` provocarea violent` a gustului public este un gest
obi[nuit pentru cultura rus`. Pentru Ulrich Schmidt, monstruosul este definit
ca: „a radical (or – to use a medical metaphor – pathological) deviation from
culturally established norms.” Iar defini]ia, cum se poate remarca, con]ine un