Nr. 2 (23) anul VII / aprilie - iunie 2009 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.2, 2009
140
(1967), urmat de D.V. („Poezii”, 1968, edi]ie bilingv`), de Florin Chiri]escu
(„Quaderno di quattro anni / Caiet pe patru ani”, 1981) [i de volumul antologic
de „Poezii” (1988) semnat de M.P. Nu este departe clipa, suntem convin[i,
când va ap`rea traduc`torul unic, apt s` asigure omogenitatea stilistic` pe
m`sura operei poetice montaliene; pân` atunci, mul]umindu-ne cu aceast`
ofert` fatalmente mozaicat`, vom face câteva observa]ii, îndrept`ri [i sugestii
pe adresa solu]iilor [i interpret`rilor fiec`rui traduc`tor mai sus pomenit.
A[adar, regretatul Marian Papahagi care semneaz` mai mult de jum`tate
din textele antologate, se dovede[te a fi un bun cunosc`tor al limbajului
poetic montalian, versiunea sa româneasc` probând o st`ruitoare voin]` de
perfec]iune. ßi totu[i… Dorind s` instaureze prozodia special` a lui Montale
(melodie ampl` plus sincope plus epic` atonal` plus madrigale [i motete
plus…) M.P. sfâr[e[te prin a poetiza pe filiera unui melos reminiscent din
poezia român`, menit parc` s` menajeze cli[eele mnemonice ale cititorului,
inclusiv prin preluarea unor lexeme specifice. Ce poate însemna „mi[carea
poalei din vecie” (p.39) decât subevaluarea vocabulei „grembo” în detrimentul
sensului ei figurat de inim`, matc`, profunzime; „s` treci miezul zilei pal [i
f`r-aminte” (p.57) este lung [i inexpresiv pentru incisivul „meriggiare pallido e
assorto”. Nu ne mir` unele echival`ri stridente, inexacte sau simpliste, unele
cazuri de diluare a frumuse]ii solemne a originalului de dragul unor rime irelevante
(p.73) cât traducerile literale ale unor cuvinte, tip „frige un reflector”
(frigge înseamn` de fapt sfârâie), „zah`rul în cub” (în loc de zah`r cubic), „apa
seral`”, „conflagrante”, „ar fi de dus la rug”, „larg nevândute” (ultimele trei
într-o singur` poezie din 9 versuri, p.297). Brevitatea incisiv` din „sui superstiti”
este inexplicabil tr`dat` printr-un num`r dublu de silabe, cele dou` cuvinte
fiind traduse prin patru: „peste cei care supravie]uiesc” (191). Nedumeri]i
inclusiv de eroarea gramatical` „vor apare” (p.215), vom observa c` este
de-a dreptul prozaic` folosirea în poezie a unor termeni ca „modalitatea de a
evita capcanele” (p.273), „colaborarea”, „scopurile”. Uneori mirarea noastr`
în fa]a unor echival`ri pripite în deserviciul originalului, devine perplexitate,
c`ci a traduce „i nostri commerci con l’Altro” prin „comer]ul nostru cu Cel`lalt”
poate ului pe oricine, chiar [i pe ne[tiutorul de limbi romanice care intuie[te
c` Montale a folosit termenul în sens de leg`turi, treburi, rela]ii, negocieri, dar
în nici un caz de comer]. Inutil complicat` ni se pare traducerea prin „atât de
ancorat` în nisipuri” (p.291) a expresiei „così insabbiata” (adânc îngropat`,
dat` uit`rii).
Ne vom referi, desigur, [i la ceilal]i traduc`tori, propor]ional îns` cu num`rul
de texte semnate. Drago[ Vr~nceanu, poet fiind, î[i îng`duie uneori libertatea
de a modifica expresii din original, încât te întrebi dac` nu este vorba de o
perpetuare a unei gre[eli de lec]iune sau de tipar: în poezia „Falsetto” versul
„salgono i venti autunnni” este echivalat prin „urc` vânturi de toamn`” (p.45),
de[i este vorba de cele dou`zeci de toamne ale Esterinei. Tot astfel, „ricordi la
lucertola” este tradus cu „]i-e mintea la [opârla” când de fapt Montale vrea s`
sugereze asem`narea eroinei cu [opârla, traducerea corect` fiind „aminte[ti
de [opârla…”. Iluminant [i totodat` exact traduce poetul [i eseistul Ilie Constantin
poeme dificile precum „Arsenio” (în ciuda fran]uzismului „antreneaz`”
din primul vers), „Dora Markus”, „Motete”, „Mamei” (am fi preferat pentru
adjectivul „sgombra” adjectivul pustie, iar nu sumbr`), „Gr`dina” (neologismul
„predilect`” din al doilea vers, p.209, nu este foarte inspirat). Traducând volumul
„Caiet pe patru ani”, Florin Chiri]escu se dovede[te a fi fost un filolog [i