Nr. 2 (23) anul VII / aprilie - iunie 2009 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.2, 2009
84
nate intime” 24 . Organismul s`u pare a asista la un conflict între tuse [i str`nut.
În vorb` este [ov`itor, dar în gesturi este violent: „Gestul fa]` de vorb` era
ca un stâlp fa]` de o rug`ciune [i invers” 25 . De aceea, moartea lui Don Jazz
nu poate surveni decât ca o ciocnire inevitabil` a unor contradic]ii interne ale
persoanei sale. Sinuciderea unui om atât de inegal cu sine însu[i, instabil,
minat de incertitudini este descris` ca o coregrafie implacabil`, trasând o
figur` geometric` perfect` la intersec]ia unui g~nd „în`l]at p~n` la lun`” cu
orizontala pistolului ]inut în dreptul tâmplei: „Glontele a pornit deci de la o
tâmpl` la alta orizontal, a întâlnit gândul vertical [i la încruci[are Don Jazz a
murit” 26 . Este în aceast` relatare ceva din non[alan]a lui Arghezi prozatorul,
non[alan]` care creeaz` puternice efecte de comedie neagr`, de fantastic
[i grotesc, în Cimitirul Buna-Vestire. Poate c` [i aceast` asem`nare va fi
contribuit la re]inerea textelor în arhiva „Biletelor” pân` în momentul public`rii
lor. Poate mai important` este asem`narea cu personajele lui Urmuz, [i ele
desc`rnate [i descompuse în p`r]i autonome, care nu-[i mai g`sesc rostul
împreun`. Ca autor de proz` scurt`, Blecher poate explica posteritatea lui
Urmuz, dincolo de exerci]iile solipsiste ale unor Grigore Cugler sau Moldov.
El utilizeaz` „metoda” urmuzian` a obiectific`rii personajului, a descompunerii
lui în p`r]i componente, ca pe un mecanism (se în]elege, stricat), pentru ca
apoi s` denun]e aceast` descompunere ludic` [i s` transforme estetismul în
dram`. Este vorba deci de o dep`[ire a psihologismului pentru o mai puternic`
reliefare a umanului, prin metafor` [i simbol.
Aforismele intitulate Limite [i ap`rute în august 1930, în numerele 469,
470 [i 471 din revista arghezian`, con]in reflec]ii de natur` moral` despre
paradoxurile naturii umane. Primul aforism blecherian publicat în fruntea grupajului
Limite din „Bilete de papagal”, reprezent~nd deci „punctul de plecare”
al divaga]iilor sale despre „principiile furtului [i ale propriet`]ii”, ofer` posibilitatea
de studia un interesant caz de cenzur` în perioada comunist`. Maxima
nu a fost publicat` niciodat` în volum: dac` în cazul edi]iei Vizuina luminat`
realizat` de Sa[a Pan` în 1971 se poate lesne în]elege de ce, eliminarea sa
din edi]ia realizat` în 1999 de c`tre Aius [i Vinea este o neglijen]`. Iat` aforismul:
„Idealul proletarului e de a deveni burghez” 27 . Început astfel, grupajul
de cuget`ri din nr. 469 (10 august 1930) al „Biletelor” dezamorseaz` tenta
socialist` a frazei imediat urm`toare: „Principiile furtului [i ale propriet`]ii sunt
acelea[i, o [tim cu to]ii”. Astfel formulat, aforismul nu mai are o rezonan]`
atât de apropiat` de aceea a celebrei maxime a lui Pierre-Joseph Proudhon
(„Ce e proprietatea? Proprietatea e furt!”). Tân`rul Blecher formuleaz`, fire[te
schematic, o imagine a sc`rii sociale ca form` a devenirii: muncitorul vrea
s` devin` burghez, burghezul vrea s` se îmbog`]easc` [i s` parvin` într-o
societate în care principiile furtului [i cele ale propriet`]ii se confund`. În cele
din urm`, nu trebuie s` ne ferim a constata, sub masca paradoxului, o simpl`
banalitate: „Principiile furtului [i ale propriet`]ii sunt acelea[i, o [tim cu to]ii./
Procedurile difer` îns` printr-un acord reciproc, iat` ce ignor`m”. En moraliste,
tân`rul scriitor arat` cu degetul înspre masa nenumit` a acelora care confund`
îmbog`]irea cu furtul. Gest ineficace, numai aparent paradoxal.
Mai apoi, Blecher pare preocupat de motiva]iile m`runte ale actelor sociale,
ceea ce dovede[te instinct de prozator: „Detest amabilitatea ce ne-o acord`
anumite persoane în virtutea faptului c` am asistat la o gaf` ce-au f`cut-o
cândva”. Îns` tot el coboar` pe urm` la o aforistic` minor`, cu judec`]i categorice,
în care paradoxul (nereu[it) nu e decât o figur` de stil, nu o form` de
reflec]ie: „Scara prostiei trece prin toate capetele; privirile o scoboar`”. Dez-