Nr. 2 (23) anul VII / aprilie - iunie 2009 - ROMDIDAC

editorial
ANGELO MITCHIEVICI
Literatura [i puterea:
paradoxurile ambiguit`]ii
O
bsedantul deceniu a reprezentat o perioad` de sufocare a culturii române[ti, perioad` de
distrugere sau supunere drastic` a elitelor. Cu câteva excep]ii realismul socialist dup`
model sovietic constituie unica form` de cultur`, cultura oficial` cel pu]in cu privire la
literatur`. Vladimir Tism`neanu radiografiaz` portretul principalului regizor al distrugerii
din temelii a culturii române, Leonte R`utu, în Perfectul acrobat. Leonte R`utu, m`[tile
r`ului, examinând [i clonele acestuia. În acela[i timp, paradoxal, se creeaz` în ace[ti ani
un context favorabil revenirii pe scen` a literaturii autentice [i acesta prin distrugerea unor
discipline, domenii cultural-[tiin]ifice care într-o societate normal` reprezint` tot atâtea
domenii conexe. ßcoala sociologic` a lui Gusti este distrus` complet, filozofia este înlocuit`
de predarea marxismului, de fapt, a unei vulgate interpretative, marxism-leninismul, psihologia
este anulat` ca disciplin`, istoria literar` a[a cum este predat` în [coli [i la facultate
este epurat` de reac]ionari de la Maiorescu la Blaga, (Tudor Vianu va g`si o modalitate
de a se salva prin focalizarea unui domeniu mai pu]in permeabil ideologiei, stilistica, Sorin
Alexandrescu are un eseu elocvent despre aceast` op]iune strategic`), estetica [i istoria
artei suport` [i ele acelea[i exac]iuni ideologice, cât despre arta cinematografic` este
elocvent faptul c` primul film nou, R`sun` Valea, care apare abia în 1949 sub semn`tura
lui Paul C`linescu cu scenariul lui Mircea ßtef`nescu este unul exclusiv propagandistic.
Din aceast` apocalips`, dictat` punct cu punct de programul politic de transformare a
României din statul capitalist cu o orientare modern` bine definit` într-unul socialist cu
nivelarea mentalit`]ilor reac]ionare ale vechiului regim, cel mai repede î[i revine literatura.
Ea preia rolul de avangard` cultural` [i cele mai mari confrunt`ri se reg`sesc în spa]iul plin
de variabile al literaturii. În cartea sa Viena fin-de-siècle: politic` [i cultur`, Carl Schorske
demonstra în ce m`sur` imaginarul politic finisecular vienez a fost modelat într-o rela]ie
simbiotic` cu cultura imperiului între care se disting insurgen]ii secesioni[ti de reprezentan]ii
unei culturi aulice. Singura similitudine pe care o putem sesiza este importan]a care
se d` culturii [i în special literaturii ca factor modelator de mentalit`]i. Filmul a suportat o
cenzur` mult mai drastic` dat fiind caracterul eficient manipulatoriu al imaginii cu destul
de multe grade de libertate, iar accentul care se pune pe scenariul de film ca gen literar
autonom în anii ’50, conform directivelor sovietice în acest sens, demonstreaz` nevoia de
a controla cât se poate mai bine imaginea prin textul care-i ofer` coordonatele. Literatura
ofer` doar aparent mai pu]ine grade de libertate [i în cazul ei cel care scap` mai u[or
de sub controlul politicului este romanul spre deosebire de poezie care, în prima faz` a
domin`rii cvasitotale a realismului socialist, este complet anulat` estetic, cu excep]ia interesant`
a lui Nicolae Labi[. Romanul ofer` o viziune asupra lumii, asupra noii lumi, dar
[i retrospectiv asupra celei vechi, rela]ia func]ionând obligatoriu dup` un regim antitetic,
trecutul purtând exclusiv m`rcile negativului, prezentul [i viitorul fiind acaparate de viziunea
reformatoare utopist` a politicului. Miza pus` pe literatur` este fundamental` în definirea
rela]iei cu politicul, ea reprezint` domeniul privilegiat, câmpul de lupt`, un spa]iu niciodat`
deplin ocupat, în plin` agita]ie a luptelor de gueril`, a luptelor de strad`. „Rezisten]a prin
cultur`” cu o sintagm` intrat` în circuitul termenilor de larg` întrebuin]are a fost în primul
rând o rezisten]` prin literatur` la agresiunea politicului. De ce nu prin Muzic`? Pentru
c` muzica transmite mai greu con]inuturi ideologice, de aceea libretul, textul era absolut
necesar. De ce nu prin arta plastic`? Pentru c` ea poate fi mai u[or controlat`. Literatura,
5EX PONTO NR.2, 2009