Nr. 2 (23) anul VII / aprilie - iunie 2009 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.2, 2009
174
metaforei [i sensul culturii, 1937) o adev`rat` „filosofie a stilului” (Filosofia
stilului este chiar titlul unui volum al lui Lucian Blaga din 1924). Potrivit acesteia,
orizontul temporal [i orizontul spa]ial se reflect` în incon[tientul omului,
al unei colectivit`]i umane, al unui popor, ac]ionând de acolo ca ni[te factori
formativi ai actelor sale de cultur`, care se articuleaz` astfel într-un anume
stil. „Orizontul spa]ial al incon[tientului, spune Lucian Blaga, e deci o realitate
psiho-spiritual` mai adânc` [i mai eficace decât ar putea s` fie un simplu sentiment”.
Acest orizont „poate cu adev`rat dobândi rolul de factor determinant
pentru structura stilistic` a unei culturi sau a unei spiritualit`]i, fie individuale,
fie colective. Cum orizontului spa]ial al incon[tientului îi atribuim o func]ie
plastic` [i determinant`, putem s`-l numim „spa]iu-matrice” (Spa]iul mioritic,
Bucure[ti, Humanitas,1994, p.14-15). Spa]iul-matrice definitoriu pentru stilul
culturii populare române[ti este plaiul, identificabil în rezonan]a doinei, cântec
care exprim` „melancolia nici prea grea, nici prea u[oar`, a unui suflet care
suie [i coboar`, pe un plai ondulat indefinit, tot mai departe, iar`[i [i iar`[i,
sau dorul unui suflet care vrea s` treac` dealul ca obstacol al sor]ii, [i care
totodeauna va mai avea de trecut înc` un deal [i înc` un deal, sau duio[ia
unui suflet care circul` sub zodiile unui destin ce-[i are sui[ul [i coborâ[ul,
în`l]`rile [i cufund`rile de nivel, în ritm repetat, monoton [i f`r` sfâr[it”, dar
[i în duhul baladelor noastre. Acest spa]iu-matrice, „înalt [i indefinit ondulat,
[i înzestrat cu specifice accente ale unui sentiment al destinului este spa]iul
mioritic (s.n.)” (ibidem, p. 16-17). El face parte organic` [i inseparabil` din
sufletul românesc, dup` cum sufletul rusesc, pentru a da un alt exemplu, este
inseparabil legat de orizontul spa]ial al stepei.
Termenul stil este folosit în limba român` contemporan` [i în leg`tur` cu
modul de a calcula timpul calendaristic: dup` calendarul gregorian (stil nou)
sau dup` cel iulian (stil vechi). Între cele dou` sisteme exist` o diferen]` de
13 zile.
Un alt domeniu în care apare cuvântul stil este cel al botanicii, unde desemneaz`
„por]iunea sub]ire [i cilindric` a pistilului care porne[te de la ovar
[i se termin` cu stigmatul” (DEX).
A[adar, semantica termenului stil este destul de bogat`, ea implicând,
dup` cum am v`zut, domenii variate. Numai în [tiin]ele umaniste exist` peste
200 de defini]ii ale acestui cuvânt (Emilia Parpal`, Introducere în stilistic`,
Pite[ti, „Paralela 45”, 2005, p. 69).
Pentru articolul de fa]`, ne intereseaz` îns` acea defini]ie sau acele defini]ii
ale stilului care se refer` la exprimarea lingvistic`. Dup` cum vom vedea,
chiar de la începuturi, cuvântul stil a fost legat de scris, adic` de limb`, c`ci
scrisul, potrivit lui Saussure (Curs de lingvistic` general`, Ia[i, „Polirom”,
1998, Bucure[ti, „Nemira”, p. 48), nu face altceva decât s` reprezinte sistemul
de semne verbale care este limba. Etimologia termenului este deosebit de
elocvent` în acest sens.
Conform DEX, în limba român`, termenul stil î[i are originea în fran]uzescul
style sau în latinescul stilus, ambii termeni intrând în limba noastr` pe cale
cult`. În francez`, potrivit autorilor lui Dictionnaire de la langue franπaise. Lexis
(Paris, Larousse,1992 s.v.), primul sens pentru style, este „Poinπon servant
a écrire” „poanson/sul` servind pentru a scrie”, mai exact, „Poinπon de metal
dont les Anciennes se servaient pour écrire sur de tablettes enduite de cire” (în
traducere: „poanson (sul`) de metal de care anticii se serveau pentru a scrie
pe tablete unse cu cear`”). A doua defini]ie se refer` la „manière de parler” (în