Nr. 2 (23) anul VII / aprilie - iunie 2009 - ROMDIDAC

Cum Tatarciuc nu voia s`-i dea vite de t`iere, Spati, for]at de nevasta
care nici nu mai voia s` tr`iasc` cu el altfel, se ducea noaptea pe grind, pe
unde [tia c`-[i ]ine tat`-s`u vitele [i t`ia câte una. C`ra animalul sacrificat în
[areta unui v`r, care-l ajuta [i care-[i primea [i el partea.
Când tat`-s`u, afl` c` chiar fiu-s`u îi c`s`pe[te noaptea vi]eii [i-i vinde,
se duse [i depuse o plângere la poli]ie. Spati se cert` atât de r`u cu el, încât
îi puse un cu]it la beregat`. Noroc c` s`ri b`trâna, Darca, s`-i despart`. Dar
ura dintre cei doi cre[tea, alimentat` de Sinica, ce-l „toca marunt” pe Spati,
[antajându-l c` nu se culc` cu el, pân` nu-i aduce alt [i alt vi]el de vânzare,
amenin]ându-l ba c`-l p`r`se[te, ba c` fuge cu altul, jucând un joc periculos,
c`ci b`rbatul era „nebun dup` ea” [i în stare de orice.
V`zând c` pe Spati nu prea-l trage inima s` munceasc` la aceast` nou`
gospod`rie, Sinica aciuase la ea o rud` venit` din satul ei, un fost pu[c`ria[,
cu care se ducea noaptea cu o c`ru]` [i furau de la un fost lag`r de de]inu]i
politici desfiin]at, ce mai r`m`sese de furat în urma localnicilor care luaser`
aproape totul: u[i, ferestre, c`zi, chiuvete. Ei mai g`sir` doar c`r`mid` veche,
buc`]i de beton armat pentru subzidire, la temelie.
Sinica pleca noaptea pe lun` cu acest Gaspar [i se întorcea diminea]a,
cu ce apuca. Ziua construiau, lipeau pere]ii cu lut, v`ruiau. Gaspar p`rea c`
nu cere pentru munca lui decât b`utur` [i tutun. Spati refuza s` mearg` cu
cei doi, spunând c` n-a furat în via]a lui [i nu vrea s` intre-n pu[c`rie. Sinica-l
repezea, c`, ar trebui s` „pun` jos” mai mul]i „danaci”, s`-i vând`, ca
s`-[i reconstruiasc` izba, dac` vrea s` nu fure. Spati aduse doar b`utur` [i
mâncare de la b`trâni, pentru muncitori. Gaspar deveni tot mai scandalagiu
[i violent, încât Sinica nu mai avu nop]i lini[tite. Musafirul dormea singur în
buc`t`rie, dar p`rea c` n-avea somn niciodat`.
Spati auzi prin sat c` Marusia împr`[tiase zvonul c` ar fi urm`rit c`ru]a
celor doi, noaptea, [i c` Gaspar ba ar fi r`sturnat-o pe Sinica peste gr`mezile
de moloz, ba c` „o proptea de copaci”, ba chiar [i în c`ru]a oprit` sau chiar
din mersul cailor ar fi for]at-o, iar ea ]ipa de se auzea peste ape, dar numai
Spati nu auzea nimic!” Iar ei „nu-i pl`cea deloc, s`r`cu]a!”
Marusia mai spuse c` Spati era „fl`c`u b`trân [i nu putea s`-[i mul]umeasc`
nevasta”. Marusia ura pe toat` lumea, pentru c` ea avusese nelegitim
zeci de b`rba]i [i voia s` arate c` toat` lumea e ca ea. Ca pe]itoare, pe mul]i
îi „unise”, dar [i pe mul]i îi desp`r]ise...
Gaspar o [antaja c`, dac` Sinica nu-i d` tot mai mult` b`utur`, îi spune
lui Spati de rela]ia lor. Ba mai mult, îl ]inea [i pe Spati nedormit, ca s` nu fie
singur la pahar în nop]ile în care nu c`ra materiale, c`ci el bea neîncetat [i
parc` nu avea niciodat` somn. Bietul Spati mo]`ia amarnic pe scaun, închidea
ochii [i chiar sfor`ia, în timp ce Gaspar îl trezea: „Brrr! Ho, prrr!” de parc`
strunea caii de la c`ru]`. V`zând c` gazda nu rezista la nesomn [i c` nu se
mai str`duia s` aduc` îndeajuns de multe sticle cu vin, ca s`-l mai trezeasc`
pe somnoros, într-una din nop]i îi spuse:
– Sinica n-a fost fat` mare când ai luat-o! Era doar o copili]` când am
dezvirginat-o într-o [ur` de fân! I-am spus c-o omor, dac`-i spune m`-sii! Pe
urm`, a-nceput s`-i plac`…
Lui Spati îi s`ri deodat` piroteala!
Dup` cele auzite, Spati se ridic` cu ochii holba]i, amenin]`tor, de pe
scaun. Gaspar îns` îl domoli: „ßezi bini[or, pui[or!” [i scoase un [i[ de la
brâu, ap`s` pe un buton [i lama ie[i sclipind în lumina galben` a becului.
Gaspar îi turn` un pahar [i i-l ar`t`, amenin]`tor. Spati, vrând-nevrând îl
EX PONTO NR.2, 2009
55