Nr. 2 (23) anul VII / aprilie - iunie 2009 - ROMDIDAC

ßi pescaru-[i de[ir` mosorul
Cu tot atât dor cât un strigoi.
Noroc mereu se ruga solzul în penet
Pas`re dup-amurg, peste rada-rada,
Velele b`ur` grindin` din tunet,
Fulger coada-lung`-aprinde prada.
Corabia în clim` ani [ase,
Vântu-[i înghea]` rafala fast`.
Vezi guta d-aur ce trase
De sub mun]i [i galerii la creast`!
Vezi ce-atârn`-n p`r [i scalp
La treac`tul betei veliere!
Statuile ploii stau Alp,
Coline-s fulgii-n c`dere.
Cânt` [i bat, hold-aduni
Plecând barca-n nea de par`!
Pun]ile lui numai minuni.
Oh, minuni pe[ti! De mult mu[car`!
Din urn` m`sur` de om
Din camer` greaua-i sil`
Din casa cu ora[ sodom
În continentul fosil`
Unul [i unu-n praf de prapur,
Ecouri seci, fe]e-c`r`bu[i
Penele-i mâna fetei \nvapur
ßi mâna moart` duce la cei du[i,
Duce precum prunci [i climate
Pe vârfuri roti]e în ce]i;
Veacurile-[i dau p`rul pe spate
ßi mo[ii cânt` cu buze de noi fe]i:
Timpul na[te alt fecior.
Ucide timp! Ea-i iar`[i dor!
În ghind` gorun taie,
În ou omoar` [oimul gaie.
Cel ce marele foc porni
ßi muri în [uier de flame
Ori pe glie-n amug p`[i
Num`rând gliei calame
O prinde de p`r [i-o întinde;
Cine cânt le înv`]ar` buzele
Plânge ca r`s`rit soarele
Din trib de coruri lichide.
Se-ndoaie varga, dând de ]`rân`,
Târând prin ape desp`r]ite
Gr`dina la ea în mân`
Cu p`mânt [i vite
Cu b`rba]i, femei, cascade,
Pomi umbro[i în al navei aval
N`uc [i lin pe verdele val cade
Nisip cu eres virginal
ßi profe]i dune a]â]`;
V`i [i insecte îi strâng pulpele
Timp, loc îi în[fac` os sub ]~]`
Anotimpuri [i nori s-o spulbere;
Br`]ar`-i mâna izvororb
Cu pe[ti iu]i [i pietre-amurge
Sus [i jos mai mare sorb
Alt r~u respir` [i curge;
Bate [i cânt` holda-i pe câmp,
Talaz de orz [i secar`,
Cirezile pasc al spumei dâmb,
Colinele unde zvântar`,
Cu iepe marine [i ude c`pestre
Cu mânji s`ra]i [i brize-n limburi
To]i caii prin pr`zi m`iestre
Galopeaz`-n arc pe verzi
câmpuri,
Trap [i galop sub pesc`ru[i
În coame tr`znete.
Roma, Sodoma, Londra-acu[i,
Cet`]i mareei-s petice
ßi turle-n]epând nor pe um`rul ei
ßi piept`nate de pescari f`ga[e
Când carnea picioarelor lui era
vânt pe scântei
ßi [alele flame h`ita[e
‘Ncol`cir` p`rul ei din r`scruci
ßi grozav acas’ viu îl duci
Risipa casei ei în spaima lui,
Aprig abator amorului.
EX PONTO NR.2, 2009
63