Nr. 2 (23) anul VII / aprilie - iunie 2009 - ROMDIDAC

de la c`rat piatr` [i s`ri la el, s`-l opreasc` a mai d`râma casa, o snopi în
b`taie. Femeia fugi peste gr`dini, ]ipând, la fra]ii ei. Sinica scoase dovad`
de la medicul legist [i-l d`du în judecat` pe Spati, care veni la Darca, zdrobit
suflete[te. La tribunal, Sinica câ[tig` copilul, care se d`, de obicei mamei.
Dar partajul casei nu se dezb`tuse. Se p`rea c` Spati, aducând dovezi c`
izba fusese cump`rat` din banii Darc`i, avea câ[tig de cauz`.
Totu[i, venir` curând ve[ti c` Sinica d` semne de nebunie. F`cuse un zid
de c`r`mid` împ`r]ind casa în dou`. Cealalt` jum`tate, a lui Spati, se surpa
sau o d`râmase ea - acolo cre[teau b`l`rii printre care sâsâiau [erpi. Apoi
venir` [i alte zvonuri ciudate, cum c` voise s` se arunce de pe creasta casei,
c` o p`r`sise [i cel cu care tr`ia, care emigrase, spunea ea, în America... Nu
mai primea pe nimeni, se izolase total de lume, se spunea c` doar un fost
pu[c`ria[ se mai ducea pe la ea, doar el „[tia cum s-o ia”, întâi „o b`tea [i
apoi o f...”. Spati se mai duse o dat` în satul ei. Ea nu-l primi („De ce-ai mai
venit?!”), dar Parasca îi d`du lui copilul s`-l creasc`, în ciuda hot`rârii judec`tore[ti,
spunând c` ea nu mai avea posibilit`]i, în timp ce Sinica, internat`
de câteva ori la psihiatrie, p`rea r`t`cit` de cap. Lui Spati i se f`cu mil` [i n-o
mai chem` la tribunal în leg`tur` cu partajul casei, c`ci, se p`rea, din cauza
asta se declan[ase boala ei! Copilul fu crescut de Darca. Apoi se mai auzi
c` Sinica fu internat` din nou, dar reu[ise s` fug` din spital. Sta singur` în
d`r`p`n`tura ei, f`r` lumin`, c`ci i se t`iase curentul electric pentru neplata
facturii, doar Parasca îi mai ducea câte ceva de mâncare. Marusia î[i aminti
c` Parasca nu avusese voie de la doctori s` mai fac` al]i copii, [i totu[i, în
tinere]e, Parasca r`m`sese din nou îns`rcinat` [i o n`scuse pe Sinica. Mul]i o
jigniser` pe fat`, atunci când se certau, spunându-i c` „o s` ajung` în c`ma[`
cu mâneci lungi, ca m`-sa!”
Ultima oar` când se duse Spati pe la ea, o g`si noaptea, ascuns`-n
beci. Auzind-o gemând acolo, Spati scoase capacul de la pivni]` [i coborî
treptele sc`rii cu o lumânare în mân`, urmat de Parasca. Sinica z`cea într-o
bezn` total`, pe ni[te cârpe, într-un ungher. Era mai cald decât în camera de
deasupra, unde b`tea un vânt rece prin ferestrele sparte… Spati o rug` s`
se întoarc` în satul lui din Delt`. Murise între timp [i Tatarciuc, [i voia s`-[i
creasc` copilul împreun`, iar aceast` cas`, sau ce mai r`m`sese din ea, se
gândea s-o vând`. Sinica r`spunse cu ochii holba]i [i p`rul r`v`[it:
„Dac` vinzi casa asta eu o s` pier. Pentru asta am tr`it! Simt c` sufletul
meu r`mâne aici, ca-ntr-un mormânt, în pivni]a asta! Iar eu voi umbla în afara
casei `steia, ca o moart`!…”
Deodat`, Sinica, avu sentimentul c` toat` casa se clatin`, ca în urma
unui cutremur [i c` acoperi[ul deja e luat de o furtun` [i totul se n`ruie, iar
ea r`mâne îngropat` sub d`râm`turi!
Dup` ce plecar` Spati [i Parasca, Sinica avu noaptea un co[mar, ce se
repet` aproape în toate nop]ile ce urmar`: se f`cea c`, mereu [i mereu, ca
în urma unui blestem, ea se chinuia s` construiasc` o cas` mare, cât o vil`,
cu multe etaje... Dar nu reu[ea niciodat` s-o termine, ba nu avea bani, ba
se d`râma, de parc` era o f`c`tur` de nedezlegat, ca în acea legend` cu
me[terul Manole!...
Dup` câ]iva ani se mai duse Marusia în acel sat, la ni[te rude. Auzise
c` uneori, noaptea venea din ora[ul al`turat, cu o curs` de c`l`tori, Gora cu
EX PONTO NR.2, 2009
59