Nr. 2 (23) anul VII / aprilie - iunie 2009 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.2, 2009
180
Debutul s`u în oper` a avut loc la data de 3 februarie 1972, în opera
„Tosca” de Giaccomo Puccini. Avea s` ob]in` o burs` de studii la Milano,
în stagiunea 1977 – 1978, având [ansa s` lucreze cu mae[trii consacra]i
– Gina Cigna [i Renato Pastarino. Tot la Scala, avea s` intre în contact cu
marea muzic`, în interpretarea „mon[trilor sacri” ai operei: Placido Domingo,
Luciano Pavarotti, Mirela Freni, José Carreras, Monserat Caballé.
Cariera sa a c`p`tat o ascensiune uimitoare, care avea s`-l înscrie în
rândul „stelelor” muzicii de oper`, abordând o arie repertorial` vast`, realizând
peste 30 de roluri prezentate în peste o mie de spectacole: Radames ("Aida"
- G. Verdi), Riccardo („Bal mascat" - G.Verdi), Pollione („Norma"- V. Bellini),
Don José („Carmen" - G. Bizet), Canio („Pagliacci"- R. Leoncavallo), Cavaradossi
(„Tosca" - G. Puccini), Turridu („Cavalleria Rusticana" - P. Mascagni),
Maurizio ("Adriana Lecouvreur" - F.Cilea), German („The Queen of Spades"
- P.I. Ceaikovschi, Lenski („Eugene Oneghin" - P. I.Ceaikovschi) etc.
Între rolurile sale de „suflet”, se înscriu: rolul Canio din „Paia]e” de Leoncavallo
[i Otello din opera cu acela[i nume de G. Verdi. În anul 2004, în Anglia,
critica muzical` avea s`-l numeasc` cel mai bun Canio din Europa. 2
Minunata sa voce de tenor dramatic va r`suna în România, pe scenele
Teatrelor de Oper` de la Ia[i, Bucure[ti, Cluj, Bra[ov, Craiova, Timi[oara,
Constan]a.
Pe scena Operei de la Chi[in`u va da via]` mai multor roluri, în compania
renumitei soprane Maria Bie[u, în perioada anilor 1975-1995. Aceast` colaborare
va fi descris` de criticul muzical Rodica Iuncu, cu ocazia împlinirii a
50 de ani ai Operei din Chi[in`u: „Curiozitatea e c`, f`r` a se agrea personal,
suspicio[i [i gelo[i pe succesul, faima [i talentul fiec`ruia dintre ei, mereu
în coliziuni [i neîn]elegeri, camuflate cu greu de ochii publicului, pe podium,
ace[ti soli[ti au creat în tandem pasionante scene de dragoste, înscriind cele
mai frumoase pagini în biografia teatrului”. 3
Începând cu anul 1983, Mihai Munteanu s-a dedicat cu pasiune activit`]ii
didactice, ca profesor la catedra de canto de la Academia de Muzic` [i Arte
Plastice din Chi[in`u, având satisfac]ia ca discipolii s`i s` se afirme pe scenele
mari ale operei: Ina Losi – solist` la Opera din Viena, Metodie Bujor – solist
la Teatrul „Mariinski" din Sankt – Petersburg, Igor Macarenco, Iurie Gâsc`,
Rodica Picireanu, Robert Hvalov – soli[ti ai Operei din Chi[in`u.
Mihai Munteanu este un vechi colaborator al Operei Na]ionale din Constan]a,
unde a realizat numeroase roluri. În octombrie 2008, a participat la
Simpozionul Interna]ional cu tema „ßcoala româneasc` de cânt – între tradi]ie
[i modernitate”, organizat de Catedra de Interpretare Muzical` – Canto, cu
prilejul împlinirii unui deceniu de existen]` a Facult`]ii de Arte din cadrul
Universit`]ii „Ovidius”.
O prietenie de „suflet” l-a legat de remarcabilul scriitor Ion Dru]`, pe care
Mihail Munteanu l-a evocat cu atâta sensibilitate: „de la opera lui Ion Dru]` am
înv`]at s` creez multe chipuri pe scen`. Numai la b`di]a Ion, cuvântul e atât
de mustos, de amplu, la el îi g`sesc pe cons`tenii mei – mo[ Iacob, m`tu[a
Dochi]a care pun câteva vreascuri pe foc… Aici, în crea]ia marelui Ion Dru]`,
îmi reg`sesc copil`ria, satul cu miros de bun`tate, c`rarea care m` ducea la
[coal`, aici m` întâlnesc cu bunicii mei, cu p`rin]ii [i cons`tenii. Eu suf`r de
la povara bun`t`]ii noastre. Îmi pare r`u c` am venit târziu la Opera Na]ional`
[i n-am reu[it s` cânt în opera Casa mare... Ca s` fii actor, e necesar s`-]i
dezvol]i imagina]ia, s` cuno[ti multe, s` creezi diverse chipuri scenice. O