Nr. 2 (23) anul VII / aprilie - iunie 2009 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.2, 2009
128
Cele dou` personaje ale perechii eterne sus]in unitatea fic]iunii cuprinse
de-a lungul celor [apte capitole, [i, gândindu-le ca pe ni[te constante, scriitorul
le fixeaz` revela]ia iubirii adev`rate la o vârst` care cre[te de la un capitol la
altul, astfel încât Toma Novac atinge 40 de ani, a[adar – dup` opinia lui Liviu
Rebreanu – vârsta iubirii depline, posibil` numai la maturitate.
Frumuse]ea celor dou` personaje (sunt ni[te ale[i, distin[i de restul lumii
în care tr`iesc) sus]ine caracterul utopic al c`r]ii. B`rbatul este un intelectual,
în m`sura în care etapa istoric` [i situa]ia social` i-o permit: Mahavira are
acces în poiana în]eleptului, Unamonu este înclinat c`tre studiu, scribul Gungunum
î[i împarte deopotriv` sufletul între dorin]a de a copia t`bli]ele vechi [i
aceea de a o c`uta pe frumoasa Isit, Axius se dedic` studiului, ca [i doctorul
Duhem, în dauna afirm`rii în via]a public`. Toma Novac, str`lucit profesor de
filosofie, atinge apogeul. Femeia are o frumuse]e misterioas` [i în figura ei se
sugereaz` acel nu [tiu ce irezistibil, circumscris comunic`rii afective a cuplului
etern. Scriitorul caut` s` trezeasc` simpatia lectorului pentru personajele care
traverseaz` o utopie trist`.
Construc]ia ezoteric` a c`r]ii (dar un ezoterism fictiv ad-hoc, dup` cum
avertiza scriitorul) particularizeaz` scrierea în cadrul operei lui Liviu Rebreanu
[i const` în repetarea numerelor, în utilizarea motivului matematic cu sugestie
simbolic` [i în selec]ia onomastic`. Cel mai frecvent apare num`rul 7 (num`rul
sfânt) [i multiplii lui. Cartea are [apte capitole, fiecare din ele organizat în
[apte p`r]i. Toma Novac, care încheie ciclul celor [apte vie]i, moare în ziua
a [aptea a lunii a [aptea [i pe Ileana o reg`se[te dup` [apte zile de c`ut`ri.
Vârstele lui Mahavira sunt sesizate la [apte [i la de dou` ori [apte ani. Tân`rul
indian [i Marele în]elept, fiul lui Vasishta, care vrea s`-l dojeneasc` pe regele
Arjuna, Merser` [apte luni de zile trecur` prin [apte ora[e [i de [apte ori [apte
sate... [i z`bovesc [apte zile în Doab. Ora[ul sfânt, Hastinapur, este cetatea cu
[apte por]i [i cu [apte rînduri de coperi[uri piramidale. Toiagul marelui pustnic
are [apte noduri, în]eleptul a c`l`torit [apte luni [i [apte zile. Haremul regelui
Arjuna num`r` [aptezeci [i [apte de femei. În procesiuni, personajele apar
în grupuri determinate de num`rul Sfânt; „[apte fecioare", sau „[apte femei"
sau „patrusprezece sclave". Unamonu, din Capitolul II, Isit, se na[te în ziua
a [aptea a misterelor lui Osiris, în anul când se f`cea a [aptea num`r`toare
a vitelor..., la [aptesprezece ani este înf`]i[at regelui, el duce vestea mor]ii
tat`lui s`u în mijlocul celor [apte mari preo]i ai lui Osiris, corpul lui Senusret
se mumific` [aptezeci de zile, mormântul lui fusese s`pat de [aptezeci de
sclavi, iar sarcofagul era gata cu [apte ani înainte de moarte, înmormântarea
se face în ziua a [aptezeci [i [aptea [i particip` trei mii [apte sute de
preo]i, raiul egiptean are [apte s`li cu „patrusprezece por]i [i patrusprezece
locuin]e", nomarhii s`rut` de [apte ori p`mîntul, Unamonu iube[te [apte zile
o femeie [i adun` [apte femei în Pahimtu etc. Exemplele confirm` func]ia
de laitmotiv a num`rului în scopul suger`rii unui univers imaginat în virtutea
semnifica]iilor care sus]in mesajul artistic al scrierii: [apte este regula prin
care se construie[te o lume dup` jocul fic]iunii, este cifra-cheie [i reiterarea
ei între]ine aura de basm a relat`rii.
Referitor la esoterismul onomasticii, se [tie c` Rebreanu c`uta mult numele
unor personaje pentru a le g`si pe acelea care i se p`reau adecvate. În
M`rturisirile din 1932 declara: Chestia numelor pare multora f`r` importan]`
pentru opera de art`. Eu îns` cred c`, [i în via]a real`, numele au o însemn`tate
deseori hot`rîtoare asupra soartei celui ce îl poart`. În roman, numele