Nr. 2 (23) anul VII / aprilie - iunie 2009 - ROMDIDAC

ale ei în special. Dar eu nu sunt un bebelu[, este adev`rat c` accidentul acela
stupid m-a transformat într-un infirm [i m-a ]intuit într-un c`rucior, dar sunt [i
au mai fost atâ]ia indivizi în situa]ia mea [i n-au murit neap`rat din asta. Ea
nu în]elege, cum nu în]eleg atâ]ia cunoscu]i care vin s` m` viziteze, c` eu
nu am nevoie de compasiune, eu n-am nevoie s` m` cocolo[easc` ei ca [i
când a[ fi un om terminat, din moment ce eu m` consider înc` un tip normal,
evident cu ni[te lipsuri, dar oricum normal. În m`sura în care pot s` citesc [i
s` ascult muzic`, sunt un om normal. Iar dac` m-a[ lua dup` visul pe care
l-am avut azi-noapte, consider c` le-a[ putea fi chiar superior, având o calitate
pe care ei n-o au. Ei, s`n`to[ii, minunile naturii, nu o au.
Tat`l meu, Regele, m` trimisese, la un moment dat, în fruntea unei mici armate,
s` pun ordine la grani]a de nord-vest a regatului, unde ap`ruser` mi[c`ri
de nesupunere. Fuseser` uci[i strâng`torii no[tri de biruri [i li se confiscase
aurul. Iar de aurul furat du[manii no[tri cump`raser` arme. ßi tocmai pentru
a nu li se l`sa timp s` se organizeze, Regele organizase aceast` expedi]ie.
Ar fi putut încredin]a sarcina pedepsirii barbarilor unui general de-al s`u, dar
m` oferisem eu pentru c`-mi pl`cea s` m` lupt, îmi pl`cea aventura, îmi
pl`cea activitatea. Serb`rile de la curte m` oboseau. Trebuia s` m` strecor
cu mare b`gare de seam`, ca un [arpe, printre toate nadele puse la cale de
cele mai bune familii care toate voiau s` m` acapareze pentru fetele lor, nu
puteam nici s` nu refuz ferm nici s` jignesc acolo unde mi se p`rea c`, prin
insisten]a lor, eu eram cel jignit, adic` pu]in` considerare se impunea, m`
gândeam eu, nici s` fac promisiuni f`r` acoperire, gratuite, de[i unele cazuri
erau tentante. Atunci când trupul meu avea nevoie de o îmbr`]i[are, o g`seam
în preajma unei curtezane de lux, de care Capitala nu ducea lips`. ßi f`r`
s` m` expun ca persoan` public`. Iar o can` cu vin nu m` tenta. Preferam
întrecerile dure între b`rba]i.
M` oferisem, nu c` a[ fi a[teptat o victorie facil` cu care s` m` îmb`]o[ez
apoi, la întoarcere, mai repurtasem eu alte victorii mult mai dificile, dar iubeam
primejdia, jocul cu necunoscutul. Era ca [i cum ai fi avut ocazia s` te supui
unui test, fiindc` nici o expedi]ie nu seam`n` una cu alta.
Cum nu avea s` semene nici aceasta. Barbarii, care nu mai erau chiar
a[a de barbari pe cât îi consideram noi, probabil c` mai mult în virtutea unei
iner]ii sau din cauza unei anumite suficien]e, ne-au surprins prin folosirea
unei arme noi cu care, pân` s` ne dumirim noi, ne-au decimat de la distan]`
[i ne-au îngrozit lupt`torii. Arma aceea arunca asupra noastr` cu bolovani
aprin[i, arzându-ne s`ge]ile în aer [i speriindu-ne caii. Pân` s` ne revenim, s`
în]elegem despre ce este vorba, inamicii ne înconjuraser` deja [i începuser`
s` ia prizonieri. Eu [i trupa care m` înso]ea tot timpul, am c`utat s`-i atac`m
pe flanc, nu atât ca s` reu[im s` întoarcem soarta b`t`liei de partea noastr`,
cât s` câ[tige timp ceilal]i, s` se retrag` [i s` se regrupeze. Alergam printr-un
]inut accidentat, iar caii nu erau obi[nui]i cu a[a ceva, ei fugeau mâncând
p`mântul, dar la [es, nu prin pietroaiele acelea mari, parc` tot ]inutul ar fi
fost o uria[` albie de torent, secat`. Ocolind un [arpe, ca s` nu-l calce, calul
meu s-a speriat [i, împiedicându-se, m-a azvârlit pe stânci, zdrobindu-mi picioarele.
Scena a fost atât de iute c` nici n-au avut timp ceilal]i s-o vad`, eu
r`mânând singur, prinderea mea, de[i nu a solicitat nici un efort, a constituit
triumful lor pentru prezentarea [i umilirea mea în public, Regele lor a organizat
o adev`rat` serbare. Poate el a vrut astfel s` distrag` aten]ia poporului de
la alte probleme mai dureroase. Ceilal]i prizonieri au fost vându]i sau du[i în
EX PONTO NR.2, 2009
41