Nr. 2 (23) anul VII / aprilie - iunie 2009 - ROMDIDAC

cronica de teatru
VALENTIN SGARCEA
Pesc`ru[ul lui Cehov a mai murit o dat`
la Constan]a
S
EX PONTO NR.2, 2009
176
fâr[itul lunii mai a g`sit Teatrul de Stat din Constan]a cu o „lips` de penurie”
îngrijor`toare [i vinovat`. Ultimele produc]ii s-au dovedit terne, f`ra nerv.
Anul trecut r`zb`teau din sala de pe Ferdinand ecouri din „Vr`jitoarele din
Salem,” [i se juca „Pan` de automobil”. O baghet` magic`, ]â[nit` cine
[tie de unde (se [tie,dar se tace!), i-a scos din ecua]ie pe admirabilii Nina
Udrescu [i Liviu Manolache, prin[i într-un „Gyn Rummy” de zile mari.Dac`
acum doi-trei ani lucrurile se legau, cel pu]in repertorial, azi se înseileaz` cu
veselie [i tenacitate.
Am semnalat \n repetate rânduri c` „importul” de regizori [i actori „de la
centru” are [i fa]ete nu totdeauna benefice. Provincia nu macereaz` orice.
Când ajung în turneu la Constan]a,doar trupele cu realiz`ri autentice au sor]i
de izbând`. Cu alte cuvinte, în provincie se moare lent, dar nicidecum de dorul
altora. Nu ajunge s` ai „viziuni regizorale” ca s` convingi un public obi[nuit
s` guste teatru cu pipeta (3-4 premiere pe an). Musai s` si convingi. Iar Ion
C`rm`zan, alminteri regizor de film cu experien]` (în studen]ia comun`, la
Timi[oara, spirit intreprid, filma chiar [i la nun]i), [i-a propus s` pun` la b`taie
un mai vechi vis al domniei sale: Pesc`ru[ul de A.P.Cehov. Piesa a mai
fost... ratat` cu ani buni în urm`, tot de un regizor de film (Alexa Visarion), la
sediul vechi al Dramaticului const`n]ean.
Mai este ast`zi nevoie de Cehov? Fire[te, dar de unul... re[apat. Dac` nu
r`spunde sensibilit`]ii unei genera]ii, chiar [i un text genial p`le[te. E greu s`
te înhami la un autor, f`r` asum`ri majore. În lectura lui C`rm`zan, uneltele
sunt firave, lupa lipse[te cu des`vâr[ire, iar nuan]ele scap` printre degete.
Blegeala se întinde ca molima peste personaje. O singur` scen` încearc`
„tulburarea apelor”, dar [i aceea usor isterizat`, a la Dostoievski, în gama
major` a patimilor ie[ite din matc` (izbucnirea Irinei Trepleva). Piesele cehoviene
propun dimensiuni umane aflate,în ciuda lipsei dinamicii,la o r`scruce:
eroii vor s` evadeze [i s`-[i dep`[easc` fatumul, tânjesc,dispar pentru a p`[i
pe alte c`r`ri sem`nate de destin, dar ni[te c`r`ri înscrise în acela[i fatal
circuit.În plus, textul mai are dou` capcane: pasajul dialogat asupra menirii
artei în via]a oamenilor,o ars poetica, [i secven]a de teatru în teatru, când
Konstantin Treplev ia contact cu fa]a nemiloas` a e[ecului. Ambele, expediate
amatoristic [i la nivel ilustrativ.