Nr. 2 (23) anul VII / aprilie - iunie 2009 - ROMDIDAC

SOFIA AVRAM
Gândirea utopic` [i literatura britanic`1
C
EX PONTO NR.2, 2009
142
u mult` vreme înainte de publicarea c`r]ii sale (1516) De Optimo Republicae
Statu, Deque Nova Insula Utopia, Thomas More (Morus) [i prietenul
s`u Erasmus au folosit în coresponden]a pe care o între]ineau termenul de
Nusquama nostra (derivat din locativul latinesc cu semnifica]ia de „niciunde,”
„nic`ieri”). Un alt prieten de-al lor, umanistul francez Guillaume Budé,
i-ar fi scris lui More pentru a-l felicita pentru Udepotia sa (termen ce rezult`
din structura adverbial` greac` însemnând „niciodat`”). Adaptarea latin` de
„utopia” a p`rut ilustrarea ideal` a unui avatar pentru sintagma elen` topos
atopos, r`d`cina „topos” a acesteia fiind ad`ugat` prefixului –ou, particul`
folosit` ca instrument de nega]ie. Astfel, Outopia a c`p`tat conota]ia de „loc
care nu exist`”. Totu[i, moderatul cancelar britanic a ales s` r`mân` optimist:
meditând asupra pronun]iei engleze a semnificantului asociat insulei ideale,
More aduce în discu]ie [i remarc` conota]ia unui alt prefix grecesc (omofon,
în englez`, cu u-), anume eu-, ce marcheaz` prezen]a unor atribute pozitive,
oscilând între „bun”, „ideal”, „înfloritor” [i „perfect”. 2
Înc` de la Republica lui Platon, Utopia va c`p`ta treptat conturul unui
concept universal, o mentalitate, o forma mentis. Un exemplu edificator de
defini]ie generalizat`, universal` a utopiei ca eveniment mental este cea
propus` de Frank E. Manuel [i Fritzie P. Manuel, care calific` fenomenul de
utopianism ca plant` hibrid n`scut` din ciocnirea între credin]a în existen]a
unei alte lumi, paradisiace, caracteristic`, printre altele, religiei iudeo-cre[tine,
[i mitul elenic al constituirii unei cet`]i ideale chiar aici, pe p`mânt. 3
Dou` calit`]i focale sunt reprezentative pentru utopie ca gen, aproape invariabile,
decurgând din chiar procedura de alc`tuire a universului utopic, fiind
identificate de c`tre Northrop Frye în studiul s`u intitulat „Varieties of Literary
Utopias.” 4 Primul principiu stipuleaz` c` manifest`rile comportamentale ale
societ`]ii sunt descrise în mod ritualizat (cineva, de regul` un narator de persoana
I, este condus prin regatul utopic de c`tre un ghid care ader` întru totul
la respectiva lume alternativ` [i care se identific` cu ea din punct de vedere
cultural; povestea evolueaz` [i ne este dezv`luit` printr-un dialog socratic,
în care str`inul – intrusul – adreseaz` întreb`ri sau ridic` obiec]ii). A doua
tr`s`tur` definitorie const` în percep]ia divergent`, de c`tre vizitator, respectiv
gazd`, a ritualurilor: de[i la început acestea sunt pur [i simplu respinse pe