Nr. 2 (23) anul VII / aprilie - iunie 2009 - ROMDIDAC

Bob de alac m-adun` soarta în brazda cu noroc pu]in.
Trufia-i bradul de la poart` cu moartea cuib`rit`-n sine.
R`mâi icoana virtual` la care nu m` mai închin.
Eu sunt din satu-n care seara cu florile triste]ii vine!
Pantum
Deasupra noastr` se deschide un cer cu zeci de dioptrii.
Pe noi î[i exerseaz` zeii mâniile clocotitoare.
ßi-adun` lini[tea albastr` nectaru-n sevele din vii.
Ne am`gim cu nemurirea în crama toamnei trec`toare.
Pe noi î[i exerseaz` zeii mâniile clocotitoare.
Oroarea de copil`rie aprinde spaimele-n copii.
Ne am`gim cu nemurirea în crama toamnei trec`toare.
Perdan]i la loteria mor]ii sunt cei nes`buit de vii.
Oroarea de copil`rie aprinde spaimele-n copii.
Pe Styx luntra[u-[i cere scuze s`-[i schimbe vâslele de sare.
Perdan]i la loteria mor]ii sunt cei nes`buit de vii.
Exist`-n orice om pornirea s`-[i calce soarta în picioare.
Pe Styx luntra[u-[i cere scuze s`-[i schimbe vâslele de sare.
Î[i cere salcia iertare în diminea]a de Florii.
Exist`-n orice om pornirea s`-[i calce soarta în picioare.
Deasupra noastr` se deschide un cer cu zeci de dioptrii !
Pantum
Sim]ul al [aselea m` doare, cu]it în suflet r`sucit.
Ca-ntr-o fantastic` oglind` to]i mor]ii retr`iesc în mine.
Aud prin somn cum geme stânca de care sunt înl`n]uit.
T`iate, corzile de vi]` renasc din lacrimi [i suspine.
Ca-ntr-o fantastic` oglind` to]i mor]ii retr`iesc în mine.
În orice r`s`rit de soare st` cuib`rit un asfin]it.
T`iate, corzile de vie renasc din lacrimi [i suspine.
Fântâna-i ochi prin care-[i plânge nadirul setea de zenit.
EX PONTO NR.2, 2009
24
În orice r`s`rit de soare st` cuib`rit un asfin]it.
Ascuns în bucurie-i cifrul melancoliei care vine.
Fântâna-i ochi prin care-[i plânge nadirul setea de zenit.
Salcâmul î[i reneag` floarea la moartea ultimei albine .
Ascuns în bucurie-i cifrul melancoliei care vine.
D` frunza-n fag [i cucul cânt` intermitent [i r`gu[it.
Salcâmul î[i reneag` floarea la moartea ultimei albine.
Sim]ul al [aselea m` doare, cu]it în suflet r`sucit!