Nr. 2 (23) anul VII / aprilie - iunie 2009 - ROMDIDAC

lui Dumnezeu. Ceea ce alieneaz` omul, nu este trupul s`u, ci atitudinea în
fa]a vie]ii. Suferin]a legat` de karma destinului provine dintr-o incompatibilitate
a sufletului cu posibilit`]ile pe care i le ofer` via]a actual`. Sufletul trebuie
eliberat de aceast` nepotrivire, dar nu de corp. Aceast` concep]ie este legat`
de evolu]ionismul [i ideea de progres a lui Steiner. Pentru Rudolf Steiner,
Hristos constituie impulsul central [i hot`râtor al istoriei mondiale.
Plecând de la aceste perspective diacronice de gândire sau chiar de
sistem filosofic asupra controversatului mit al metempsihozei, este interesant
de v`zut cum acesta a fost reflectat în spa]iul cultural românesc, în spe]` cel
literar. Ecouri ale teoriei reîncarn`rii apar în proza lui Eminescu [i Rebreanu,
din perspectiva a dou` curente literare diferite: romantismul [i realismul. Ca
lucr`ri reprezentative pentru acest mit sunt: nuvela fantastic` eminescian`
S`rmanul Dionis [i romanul lui Rebreanu Adam [i Eva. Ne vom ocupa de
cea de-a doua lucrare, deoarece aici contextul genezei lucr`rii este mult mai
pregnant, autorul lui Ion fiind recunoscut în a-[i prezenta în scrierile sale
geneza romanelor [i nuvelelor.
Astfel, putem spune c` spre deosebire de celelalte romane ale lui Liviu
Rebreanu, Adam si Eva avea s` fie tip`rit mai întâi în foileton, începând cu
ianuarie 1925 în Adev`rul [i, câteva fragmente, în Diminea]a. Concomitent
cu publicarea lucr`rii în revist`, scriitorul continu` travaliul de perfec]ionare a
manuscrisului, realizând astfel a doua versiune în primele trei luni ale anului
1925, ultima pagin` fiind transcris` la 22 martie 1925. Ad`ugând c`, înc`
din 1913, scriitorul se gândea la o pies` în patru acte, R`scoala, inspirat` de
evenimentul din 1907, putem conchide c` Adam [i Eva – geneza [i scrierea
– convie]uie[te cu procesul de constituire a celor mai importante crea]ii ale lui
Rebreanu. Adam [i Eva apare în volum în mai 1925, la editura bucure[tean`
Cartea Româneasc`, atunci când Liviu Rebreanu se apropia de vârsta de
40 de ani [i se afla în plin` glorie literar`; îi ap`ruser` cele dou` romane de
succes, ce l-au consacrat ca romancier realist [i de investiga]ie psihologic`
(Ion, 1920, [i P`durea spânzura]ilor, 1922), se afirmase în lumea scenei nu
numai în calitate de cronicar dramatic, ci [i ca autor al pieselor Cadrilul (1919)
[i Plicul (1923), ambele cu premier` la Teatrul Na]ional din Bucure[ti, iar în
1923 este ales vicepre[edinte, iar la 14 iunie 1925 – pre[edinte al Societ`]ii
Scriitorilor Români.
Nu întâmpl`tor am invocat vârsta romancierului la data edit`rii Adam [i
Eva deoarece exist` o stranie coinciden]` a acesteia cu aceea a profesorului
Toma Novac, protagonistul lucr`rii, care înaintea asasinatului împlinise vârsta
de 40 de ani. Cât despre tipologia romanului, unele critici au înclinat s`
sus]in` c` este un roman teosofic, de[i L. Rebreanu pleda pentru o sincrez`
mitologic` personal`, în care intrau:
- androginismul platonician,
- metempsihoza [i reîncarnarea de tip indian [i
- simbolismul numeric al transgres`rilor terestre. În fond, Adam [i Eva
este o oper` sui generis, în care conceptele mitice au fost rezolvate la modul
personal. Astfel, androginismul dintr-o concep]ie teogonic` generalizat` în
mitologia antic` asiatic` (India, China, Persia etc), în Europa (Tracia, Grecia,
Imperiul roman), în America central` (în Mexicul precolumbian etc.), cap`t` în
opera lui L. Rebreanu aspecte noi. Elaborat în Europa de Orfeu, st` la baza
teogoniei grece[ti. Preluat de Pytagora în filosofie, este remodelat de Platon
în antroponomie; în Symposion, Platon descrie mitul primului om creat în
form` de sfer`, care încorpora laolalt` pe b`rbat [i femeie. De[i teratomorf,
EX PONTO NR.2, 2009
123