PDF (5 MB) - Jurnalul de Chirurgie

382 Costan VV. et al.Jurnalul de Chirurgie (Iaşi), 2012, Vol. 8, Nr. 3dificultăţi majore nu numai datorităaspectelor tehnice ale plastiei primare dar şia faptului că în timp, apar numeroasecomplicaţii care fac necesară, adesea,utilizarea unui nou lambou [3,4].Deşi adesea, pentru reconstrucţiaosului este suficient un singur lambou ososmicrovascular, cele mai bune rezultate seobţin cînd sunt utilizate 2 lambourimicrovasculare, deoarece lambourile liberecu os revascularizat folosite obişnuit au undeficit de părţi moi iar în tratamentultumorilor maligne, acest deficit este unulsemnificativ [5].Byars [6] şi Freeman [7] se înscriuîntre primii care au utilizat materialealoplastice pentru refacerea continuităţiimandibulare. Reconstrucţia primară a osuluimandibular în cazul tumorilor maligne aveao rată crescută de eşec datorită contaminăriizonei receptoare [8].Progresele microchirurgiei au făcut caasocierea unor lambouri bine vascularizate ladiverse implanturi aloplastice să fie urmatăde o rată de succes semnificativ mai maredecât în cazul utilizării lambourilor regionaleori locoregionale [9].În acelaşi timp cu evoluţia tehnicilorchirurgicale de reconstrucţie au evoluatsemnificativ şi biomaterialele care au permisfolosirea unor atele cu biocompatibilitatesuperioară şi cu o rezistentă crescută laforţele intense ce se exercită la nivelmandibular cu diminuarea semnificativă aşanselor de fracturare a atelelor dereconstrucţie [2].Ideală este utilizarea osuluivascularizat liber transferat care elimină omare parte dintre dezavantajele susmenţionate.Există mai multe tipuri delambouri osoase liber transferate, cucaracteristici diferite, fiecare cu indicaţiespecială în reconstrucţia anumitor tipuri dedefecte mandibulare [9]. În anumite situaţiiînsă, pentru obţinerea unor rezultate optimeeste esenţială utilizarea a două lambourilibere [5,10].În experienţa noastră, utilizarealambourilor osoase liber transferate creştesemnificativ durata intervenţiei chirurgicaleastfel încât trebuie folosite doar atunci cândstarea generală a pacientului permite acestlucru.Una dintre indicaţiile de utilizare aatelelor de reconstrucţie este de a diminuamorbiditatea la nivelul regiunii donatoare şide a reduce în acelaşi timp durataintervenţiilor chirurgicale. Pentru a diminuaşansele de eliminare ale atelei şi de a creştecalitatea rezultatului postoperator, atelele detitan pot fi asociate unui lambou libertransferat [11,12]. Prin acoperirea atentă aatelelor de reconstrucţie cu ţesuturi de bunăcalitate furnizate de lambourile libere, lapacienţi la care nu este prevăzută orestaurare protetică, rezultatele funcţionaleori estetice sunt bune ori foarte bune.O soluţie foarte bună pentru acoperireaatelelor din titan o reprezintă lambourilefasciocutanate antebrahiale radial libertransferate, după Schusterman [13]. Autorulconsideră că prin reducerea tensiunii lanivelul zonei receptoare, mai ales cândaceasta este situată la nivelul arcului anterioral mandibulei, este diminuată semnificativşansa de eliminare a atelei de reconstrucţie.În reconstrucţia defectelor compozite,din punct de vedere funcţional este maiimportantă refacerea defectelor în volum alepărţilor moi decât refacerea structurilorososase [14]. Utilizarea unor lambourivoluminoase este esenţială deoarece permiteumplerea spaţiilor moarte, menţinerea uneibune mobilităţi a limbii.În acelaşi timp această refacere„voluminoasă” permite o radioterapie cuefecte secundare mult diminuate; la circa 6luni după terminarea radioterapiei volumulse diminueaza semnificativ.Boyd [15] este unul dintre autorii careconsideră că, în cazul pacienţilor aflaţi înstadii avansate, primează calitatea vieţii şi înconsecinţă o închidere cît mai simplă adefectelor este esenţială.Acest lucru nu este însă adesea valabil,o reconstrucţie de o calitate mai slabă avânddrept consecinţă un aspect estetic mai puţinacceptabil şi rezultate funcţionale de ocalitate mai slabă. În acelaşi timp,complicaţiile postoperatorii numeroase