PDF (5 MB) - Jurnalul de Chirurgie

326 Târcoveanu E. et al.Jurnalul de Chirurgie (Iaşi), 2012, Vol. 8, Nr. 4În această a doua etapă, pe terenulgenetic fertil, s-a sădit influenţa marcantă aunor profesori de geniu. Mai erau necesaredoar condiţiile propice cercetării şi muncaasiduă de zi cu zi, pe care destinul i le-aoferit.Clasificat primul la concursul deExternat, George Emil Palade a efectuat caextern, apoi ca intern stagii în diverse spitalebucureştene, remarcându-se de fiecare dată.A făcut parte dintr-o generaţie de aur aFacultăţii de Medicină din Bucureşti. A fostprieten apropiat cu Ion Juvara, DumitruVereanu şi Panait Sârbu, care au rămas înRomânia şi au devenit în timp mari profesorişi şefi de şcoală [4,5]. Am avut şansa să-iascult pe Prof. Dr. Ion Juvara şi Prof. Dr.Dumitru Vereanu povestind despre studenţiaşi prietenia lor, fiind colegi de grupă şi m-amtranspus în atmosfera academică a perioadeiinterbelice, cu profesori şi studenţi deexcepţie, o atmosferă de poveste. Prietenialor a durat peste timp; la concursurile dificileşi corecte din acea perioadă, G.E. Palade seclasa pe primul loc, iar I. Juvara pe al doilea.Cele mai multe informaţii despreaceastă perioadă a vieţii sale le avem dindescrierile lui I. Juvara: „Trebuie sămărturisesc că G.E. Palade s-a impus castudent deosebit din primele luni şi auracare l-a marcat s-a menţinut pe tot parcursulfacultăţii. Aprecierile şi afecţiunea care l-auînsoţit permanent se datorau nu numaicalităţilor sale intelectuale şi pregătiriideosebite, dar în egală măsură vocaţiei şicomportamentului lui de bun coleg” [4].Bun psiholog, I. Juvara creioneazăportretul colegului său astfel: „era studentulbine dispus, vesel, surâzător, care participala întreaga viaţă a generaţiei sale. Iubealiteratura, muzica, teatrul, sportul, excursiilepe munţi, înotul, glumele, farsele şi tot ceeace la un loc reprezintă farmecul tinereţii” [4].În activitatea sa spitalicească dinperioada internatului s-a orientat cătremedicina internă, fiind remarcat deprofesorul neurolog Gh. Marinescu şi deProf. Dr. Lupu, de la boli interne.Teza de doctorat, despre tubul uriniferal delfinului, lucrare originală şi de excepţie,este realizată sub îndrumarea Prof. Dr.Rainer, un om de vastă cultură biologică,medicală, dublată de o cultură generală cutotul deosebită.Încă din anul III este admis capreparator la Institutul de Anatomie alFacultăţii de Medicină din Bucureşti,laborator în care a lucrat neîntrerupt caasistent, şef de lucrări şi conferenţiar alăturide Prof. Dr. Gr.T. Popa.Acelaşi Prof. I. Juvara scrie despreaceastă perioadă: „Ceea ce îl caracterizeazăpe Palade este în primul rând curiozitatea sanemărginită, însuşirea cunoştinţelor printr-oprofundă înţelegere a datelor şi faptelortrecute prin sistematizarea gândirii sale.E impresionantă puterea sa de percepţie, deorganizare şi de aprofundare acunoştinţelor, cât şi de prezentarea acelormai abstracte probleme în forme simple şiuşor de înţeles” [4].Om de o vastă cultură, erudit, eraîndrăgostit de istorie, arheologie, poezie,pictură şi artă românească G.E. Palade eraînzestrat cu o cultură sufletească şi unfarmec personal care te cucerea de laînceput.Patriot, în timpul celui de-Al DoileaRăzboi Mondial, a servit ţara în CorpulArmatei Române. După război, la insistenţalui Gr.T. Popa, în 1946, a plecat, cu maridificultăţi, în S.U.A., pentru o specializareîn Laboratorul de Biologie al Prof.R. Chambers, de la Universitatea din NewYork. Aici îl cunoaşte pe Albert Claude, careîl fascinează prin preocupările sale, despargerea celulelor, de demontare a lor încomponente pe care urma să le studieze.Începe o colaborare fructuoasă laUniversitatea Rockefeller New York, care vadura 27 de ani.Deschiderea „cutiei negre” a reprezentatînceputul explorării microcosmosului celularşi a descifrat structura, biochimia şi funcţiilecomplexe ale organitelor celulare. Aiciîncepe colaborarea cu Albert Claude şi KeithPorter şi pun la punct tehnici care vorrevoluţiona utilizarea microscoapelorelectronice în cercetarea infrastructurilorcelulare.