R Classica&Christiana _nr7_2_2012_curbe - Facultatea de Istorie ...

MODERATA SATURITAS LA HIERONYMUS
cele de la mijloc 30 , mai ales către mijlocul postului Paştelui, când se
instalează febra, invadând corpul epuizat 31 .
Abstinenţă alimentară excesivă nu e de recomandat şi pentru
că ea nu e o garanţie că imboldurile naturale sunt stinse iar gândurile
licenţioase îndepărtate. În mai multe epistole, Hieronymus dă drept
exemplu propria tinereţe eremitică: asprimea deşertului (heremi duritia)
l-a ajutat să pună frână primelor elanuri ale unei vârste libertine
(primos impetus lasciuientis aetatis) 32 , dar n-a fost uşor: îşi ţinea
în frâu viciile şi focul din fire (ardore naturae) prin posturi repetate,
dar sufletul tot îi era tulburat de gânduri 33 ; corpul îi devenise un adevărat
cadavru, din cauza privaţiunilor, inclusiv a celor alimentare (se
folosea doar de apa rece; ceva copt era un lux), şi a postului, dar, cu
toate acestea, spiritul îi era aprins de vâlvătaiele poftelor (libidinum
incendia), inflamat de dorinţe (mens desideriis aestuabat); în ciuda
unei abstinenţe de mai multe săptămâni, crizele reveneau 34 . Sunt călugări,
scria el, cărora nici un efort de abstinenţă nu le poate stinge
focul trupului (magnitudine flammam poterat carnis extinguere) 35 ,
căci atât timp cât suntem îmbrăcaţi într-un trup fragil, în lupta spiritului
contra trupului şi în cea a trupului contra spiritului, nici o victorie
nu este sigură (nulla est certa uictoria) 36 , atât timp cât trăim sub
tentaţia corpurilor noastre şi cât timp un corp fragil ne îmbracă, putem
modera şi diriga pasiunile şi emoţiile noastre, dar a le amputa ne
este imposibil (amputare non possumus) 37 .
În sfârşit, pretenţia de a fi în măsură să te lipseşti de o alimentaţie
bogată şi regulată şi de a îndura rigorile posturilor îndelungate
poate uşor insinua, mai ales în sufletele tinerilor eremiţi, trufia (superbia).
Cine mănâncă puţin şi nu vede pe nimeni, scria Hieronymus
monahului Rusticus, îşi imaginează că este un om deosebit, uitând
cine este şi de unde a venit; procurându-şi cu propriile mâini ceea ce
mănâncă (quod gula poposcerit, porrigit manus), nu respectă pe nimeni
(nullum ueretur), apreciază pe toată lumea ca fiindu-i inferioa-
30 Ep. CVII (Ad Laetam, de institutione filiae), 9-10.
31 Ep. XXII (Ad Eustochium), 30.
32 Ep. LII (Ad Nepotianum presbyterum), 1.
33 Ep. CXXV (Ad Rusticum monachum), 12.
34 Ep. XXII (Ad Eustochium), 7.
35 Ep. CXXV (Ad Rusticum monachum), 13.
36 Ep. XXII (Ad Eustochium), 4.
37 Ep. CXXX (Ad Demetriadem), 13.
603