R Classica&Christiana _nr7_2_2012_curbe - Facultatea de Istorie ...

618 RECENZII / RECENSIONI
ximianus, monstruozitatea rebelilor bagauzi, a uzurpatorului Carausio şi a
duşmanilor externi) (p. 13-25) şi, în sfârşit, de tehnica literară având la bază
„lo schema menandreo” (p. 25-31), în amplul Commento (p. 53-127), ea a
înfăţişat amănunţit problematica paragrafelor, integrând-o în contextul operelor
de acelaşi gen, evidenţiind semnificaţia diferitelor expresii şi concepte,
urmărind cu atenţie istoria unor lexeme şi formule, menţionând aportul
unor învăţaţi anteriori – într-un cuvânt, a făcut dovada unei pregătiri
filologice profunde, a unei bune cunoaşteri a perioadei istorice, a unei erudiţii
de invidiat şi a unei acribii dezarmante. Indicii analitici (p. 141-156) întregesc
imaginea seriozităţii demersului întreprins de Maria Stella de Trizio.
Cele câteva erori sau lipsuri care i se pot reproşa – de exemplu, Numerianus
nu a fost descoperit mort „presso Nicomedia” (p. 33), ci în apropiere de Perinthus,
în Thracia; din Bibliografia impresionantă (p. 130-138) lipseşte
L’empire des mots. Orateurs gaulois et empereurs romains aux 3 e et 4 e
siècles (Les Belles Lettres, Paris, 1992) a lui Marie-Claude L’Huiller – nu
impietează cu nimic calitatea excepţională a monografiei.
Nelu ZUGRAVU
Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi,
Centrul de Studii Clasice şi Creştine,
z_nelu@hotmail.com; nelu@uaic.ro
LIGIA RUSCU, Manual pentru istoria epocii elenistice, Editura Argonaut,
Cluj-Napoca, 2009, 220 p., ISBN 978-973-109-155-6
Într-o vreme când piaţa de carte de specialitate e invadată de tot felul
de producţii mediocre, dar cu pretenţii de lucrări ştiinţifice ale unor aşazişi
profesori universitari de la cine-ştie-ce universităţi obscure sau chiar de
la cele cu pretenţii, Ligia Ruscu, binecunoscută specialistă de la Alma mater
clujeană, îşi intitulează, cu modestie, recenta carte „manual”. Este drept că
are o structură didactică, sistematizată, că tratează o problematică generală
iar unele capitole sunt însoţite de texte literare sau epigrafice, imagini ori
hărţi care ajută la aprofundarea ideilor tratate, dar prin conţinutul dens, bazat
pe cunoaşterea aprofundată a surselor şi a bibliografiei esenţiale, acest
„curs” destinat masteranzilor (cf. Introducere, p. 5) poartă pecetea profesionalismului,
putând sta alături, fără nici un sentiment de complexitate, de
realizări similare din medii universitare europene. Tocmai de aceea el poate
fi recomandat atât studenţilor şi specialiştilor, dar şi profesorilor de istorie,
filosofie, literatură, limbi clasice şi publicului mai larg.
Nelu ZUGRAVU
Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi,
Centrul de Studii Clasice şi Creştine,
z_nelu@hotmail.com; nelu@uaic.ro