curs electronic - OvidiusMD

Mecanismul traumatismului poate fi direct – prin lovitură în
regiunea trohanterului mare şi indirect, când forţa traumatizantă acţionează
pe axa femurului. Primul mecanism este caracteristic pentru loviturile în
partea laterală a corpului de către automobil, al doilea – în cazul căderilor de
la înălţimi, accidente rutiere etc. Localizarea fracturii depinde de poziţia
coapsei în momentul impactului: dacă este în rotaţie externă, atunci se
afectează coloana anterioară a acetabulului, dacă este în rotaţie internă, - se
fracturează coloana posterioară, iar dacă este în poziţie neutră, - regiunea
centrală a cotilului. În cazul loviturii de bord severe asupra genunchiului
şoferului automobilului sau a pasagerului se fracturează marginea
posterioară a acetabulului cu luxaţia femurului. Acest mecanism este întâlnit
cel mai frecvent.
Caracterul leziunii acetabulului în majoritatea cazurilor, este
determinată de corelaţia între acetabul şi poziţia coapsei în momentul
traumatizării: abducţie, adducţie sau rotaţie interno-externă.
Acesta poate ajuta în înţelegerea forţei implicate în formarea
fracturii, a direcţiei deplasării şi implicarea modelului de fractură. Punctul
de impact al capului femural este bine stabilit de către gradul adducţiei şi
abducţiei, precum şi rotaţiei femurului. Dacă şoldul se află în poziţia neutră
de adducţie-abducţie, rotaţia externă a lui predispune la leziunea coloanei
anterioare, iar rotaţia internă - la leziunea coloanei posterioare.
Clasificarea fracturilor acetabulare
Clasificarea de bază a fracturilor acetabulare este cea propusă de
traumatologii R. Judet şi E. Letournel în 1964, cu modificările lui E.
Letournel din 1993, distribuţia făcându-se conform morfologiei fracturii ca
model elementar de fractură.
Robert Judet şi Emile Letournel împart fracturile de cotil în 2
categorii: elementare şi mixte.
În fracturile elementare este fracturat unul dintre elementele
constitutive ale acetabulului.
262