curs electronic - OvidiusMD

Local, în evoluţie, apare osteoporoza, şi pe acest fond fracturi spontane,
redori articulare, artrite secundare, anchiloze, poziţii vicioase, deficit funcţional.
În aproximativ 2% din cazuri, se citează după osteomielita cronică fistulizată
apariţia tardivă a unei degenerescenţe maligne, epiteliomatoase a traiectelor
fistuloase sau chiar a osului.
Tratament.
Tratamentul osteomielitei cronice este complex, asociind tratamentul
cu antibiotice, imobilizarea gipsată şi tratamentul chirurgical.
Antibioterapia se va institui după antibiogramă. Ea permite practicarea
unei chirurgii îndrăzneţe şi complete. Se instituie cu câteva zile înaintea
operaţiei şi se continuă câteva săptămâni postoperator, luând drept criteriu
scăderea VSH. De obicei se asociază două antibiotice, în raport cu
sensibilitatea germenilor.
Oxigenul hiperbar. Este folosit în general ca adjuvant la celelalte
metode de tartament.
Tratamentul chirurgical constituie gestul major în cazul osteomielitelor
cronice. El constă în excizia largă a ţesuturilor necrozate, desfiinţarea
traiectelor de fistulă (fistulectomie), trepanarea largă a focarului osteomielitic
cu îndepărtarea sechestrelor (sechestrectomie) şi a zonelor osoase necrozate
(necrectomie), urmată de umplerea cavităţii restante, instituirea unui sistem de
instilaţie-aspiraţie, sutura tegumentelor urmată de imobilizarea gipsată.
Acestea sunt gesturile terapeutice esenţiale care trebuie respectate. Fiecare
dintre ele însă presupune detalii importante.
În principiu, pentru a realiza cura medicală a osteomielitei cronice şi a
evita recidiva, excizia leziunilor trebuie să fie cât mai completă, până în ţesut
sănătos, atât pentru părţile moi, cât şi pentru os. Cavităţile reziduale după
trepano-evidare se plombează cu un lambou muscular pediculat şi bine
vascularizat luat din vecinătate sau cu grefe spongioase recoltate din creasta
iliacă. Recesurile se desfiinţează prin instalarea unui drenaj aspirativ de tip
Redon-Burghele. Se lasă în focar unul sau două tuburi de polietilenă prin care
se instilează continuu o soluţie cu antibiotice. Se suturează plaga. În situaţia în
care aceasta nu poate fi închisă sau nu s-a efectuat excizia completă a
leziunilor, se poate renunţa la plombarea cavităţii, lăsând plaga să
înmugurească şi într-o a doua intervenţie, la un interval de siguranţă de la
129