curs electronic - OvidiusMD

BONTURI, AMPUTAŢII SI PROTEZE
Asist. Univ. Dr. Bogdan Andor
Deşi amputaţia este probabil cea mai veche procedură chirurgicală,
evoluţia rapidă a tehnicii chirurgicale a început odată cu Ambroise Paré în
secolul al XVI-lea. Până la el, amputaţia era o procedură primitivă de tăiere
rapidă a unui membru la un pacient neanesteziat, hemostaza fiind realizată prin
strivire sau prin cufundarea bontului în ulei încins. Odată cu dezvoltarea
tehnicilor aseptice şi a anesteziei, amputaţia a devenit o operaţie cu evoluţie
previzibilă şi cu mortalitate scăzută, iar chirurgii au putut să-şi îndrepte atenţia
către realizarea unor bonturi cât mai uşor şi eficient protezabile. În timpul şi
după Primul Război Mondial, interesul pentru amputaţii a crescut odată cu
numărul pacienţilor amputaţi în timpul războiului şi în era industrială care i-a
urmat.
Amputaţia nu trebuie considerată un rezultat al unui tratament eşuat, ea
fiind adesea o metoda de elecţie pentru leziuni extrem de severe ale membrelor
acolo unde reconstrucţia poate fi ineficientă în prezervarea unei extremităţi
funcţionale.
Amputaţia este o operaţie complexă ce necesită o planificare
preoperatorie adecvată şi o tehnică bună în vederea obţinerii unui bont fără
complicaţii şi care permite o protezare precoce şi de calitate. Aceste condiţii
sunt primordiale pentru obţinerea unui membru funcţional şi pentru o
reintegrare socio-profesională reuşită, însă este obligatoriu ca şi pacientul să fie
motivat şi perseverent pentru atingerea acestor obiective.
193