RAIUL si IADUL

Limitarea orizontului mental al omului nu i-a permis să vadă nimic
dincolo de viața sa prezentă, fie inainte sau după aceasta, nici nu
putea ințelege că a progresat și nici că va continua să progreseze,
chiar mai puțin ar fi putut vedea că nefericirile vieții sunt rezultatul
imperfecțiunilor finite spirituale care îi animă corpul, care este
preexistenŃă, și îi va supraviețui formei externe, și că este destinul
acestei ființe să se rafineze trecând printr-o serie de existențe
successive, până când atinge starea de puritate perfectă. Pentru a
înțelege că binele poate fi scos din rău este necesar să vedem mai
mult decât o singură existență și să contemplăm drumul sufletului
în totalitatea sa, deoarece doar această vedere de ansamblu
asupra subiectului ne permite să înțelegem cauzele și efectele
viciilor existenței umane.
5. Recunoașterea acelor două principii ale binelui și răului,
de-a lungul multor epoci și sub nume diferite, a constituit baza
tuturor religiilor acestei lumi. Aceste două principii au fost
perfonificate sub diferite nume, ca Oromaze și Ahriman la Persani,
Iehova și Satana la Evrei, etc. Dar, cum fiecare suveran trebuie să
aibă Consilieri, toate aceste credințe au admis existent unor puteri
secundare sau duhuri, dintre care unii erau buni și alții rai. Păgânii
au personificat aceste duhuri într-o multitudine nenumărată de
individualități, fiecare dintre aceștia având atribute speciale de vicii
sau virtuați, și toți au fost clasificați sub numele generic de “zei”.
Evreii au personificat aceste puteri secundare ca și “îngeri” și
“demoni” denumiri care au fost împrumutate și de Creștini și
Musulmani.
6. Doctrina diavolilor și demonilor, atunci, a crescut din
vechea credință în cele două principii ale binelui și răului. Trebuie
doar să examinăm această doctrină din punctual de vedere al
Creștinilor, și să întrebăm dacă, cum este ea întâlnită în crezul
Crestinătății, această doctrină este conformabilă cu cunoașterea
126