RAIUL si IADUL

sunt direct proporționale cu aptitudinea de a le percepe. Lumea
spiritelor este plină de minunății, armonii, și emoții pe care spiritele
neevoluate, care se află încă sub influența materialității, nu o
percep și care sunt perceptibile și accesibile numai spiritelor de o
mare puritate.
7. Progresul, în rândul spiritelor, este obținut numai prin roadele
propriului lor efort; cum însă, ele dețin liberul arbitru, lucrează mai
mult sau mai puțin activ pentru propria dezvoltare, în funcție de
voința fiecăruia; astfel, ele își grăbesc sau își întârzie propriul
progres, și drept consecință, propria lor fericire. În timp ce unii
avansează rapid, alții stagnează mult timp pe liniile de jos . Astfel,
spiritele sunt întotdeauna făuritorii propriei situații, fie fericite sau
nefericite, corespunzător cuvintelor lui Hristos “fiecare potrivit
muncii sale”. Un spirit ce rămâne în urmă nu își poate mulțumi
decât sieși pentru înapoierea sa; așa cum, cel ce avansează are
toate meritele dezvoltării și fericirii obținute și i se par în consecință
mult mai mari.
Fericirea supremă este destinată numai spiritelor ce ating puritatea
desăvârșită, cu alte cuvinte celor pe care îi numim Spirite-Pure 3 .
Fericirea este obținută de spirite pe parcurs ce progresează moral
și intelectual. Progresul intelectual și progresul moral de puține ori
sunt obținute împreună și în același timp; însă ceea ce un spirit
eșuează să realizeze într-o viață, reușește să realizeze în alta,
astfel încât avansarea în cele două ramuri ale dezvoltării se
echilibrează în cele din urmă. Din acest motiv întâlnim oameni atât
de inteligenți ce sunt puțin evoluați moral și invers.
8. Încarnarea este necesară pentru dublul progres, intelectual și
moral, astfel încât trebuie realizat de către un spirit; îi asigură
progresul intelectual obligându-l să își folosească activitatea în
diferitele scopuri ale vieții pământești, și asigură progresul moral
3 Vezi “Cartea Spiritelor,” pg. 100 și urm.
27