RAIUL si IADUL

exces de cuvinte. Orice afirmație falsă, orice maximă variază cu
adevărata moralitate, fiecare parte a unui sfat greșit, fiecare
expresie grosolană, josnică sau pur și simplu frivolă, iar în final,
fiecare urmă de răuvoință, îngâmfare sau aroganță, sunt semne
incontestabile ale inferiorității din partea spiritelor ce comunică.
Spiritele de nivel superior își limitează acțiunea dăruirii
comunicărilor inteligente a unei perspective pentru îndrumarea
noastră; manifestările fizice sunt mai degrabă lucrarea spiritelor de
nivel inferior, în mod comun denumite Spirite bătăușe; precum,
printre noi, isprăvi ce presupun forță musculară și agilitate sunt
executate de acrobați mai degrabă decât de oamenii de știință. Ar
fi absurd să presupunem că spiritele înalte de nivel superior și-ar
petrece timpul cu interpretări de acest gen. (What is Spiritism?
Cap. II, Nrs. 37, 38, 39, 40, 60. The Spirits’ Book, Cartea a Doua,
Cap. I, Different Orders of Spirits; Spirit Hierarchy. The Mediums’
Book, Partea a Doua, Cap. XXXIV; Identity of Spirits;
Distinguishing between Good and Evil Spirits.)
Ce om cinstit ar putea vedea în aceste afirmații ceva precum
atribuirea unei “părți nedemne” spiritelor de nivel înalt? Spiritismul
nu numai că nu confundă diferitele ranguri ale înălțimii spiritului, ci,
mai mult de atât – în timp ce Biserica atribuie demonilor un grad de
inteligență egal cu cel al îngerilor – a constatat din observarea
faptelor, că gradele inferioare de spirite sunt proaste și ignorante,
că orizontul lor moral este îngust, perspicacitatea lor superficială,
ideea lor asupra economiei lucrurilor este falsă și incompletă, prin
urmare ei sunt incapabili de a rezolva anumite probleme; iar în
consecință ei nu pot înfăptui minunile care sunt pe seama
demonilor de către Biserică și de credința obișnuită.
14. ”Sufletele celor morți, pe care Dumnezeu ne-a interzis să
le consultăm, se află în împărăția popasului stabilit pentru ele de
către justiția Sa, și nu pot fără permisiunea Lui să se supună
ordinelor celor în viață”.
Spiritismul recunoște în mod total că ele nu pot veni fără acceptul
lui Dumnezeu; însă merge mai departe afirmând – în timp ce
Biserica atribuie demonilor puterea de a face acest lucru fără
158