RAIUL si IADUL

11. Ispășirea păcatelor variază în funcție de natura și
gravitatea abaterilor comise; în consecință același delict poate
cuprinde diferite feluri și grade de ispășire în diverse cazuri în
funcție dacă a fost atenuată sau agravată de circumstanțele în care
a fost comis.
12. Privind natura și durata pedepsei viitoare, nu există o
regulă absolută și constantă; unica lege generală este aceasta,
adică orice fărădelege își va primi pedeapsa corectă și
corespunzătoare, iar fiecare faptă bună va primi răsplata corectă și
corespunzătoare, perfect proporțională cu acțiunea ce corespunde
consecinței.
13. Durata pedepsei depinde în întregime de perioada mai
lungă sau mai scurtă a îndreptării sufletului ce le-a săvârșit. Nici un
spirit nu va fi condamnat la un termen definitiv de pedeapsă.
Singurele condiții cerute de Providență, pentru eliberarea unui spirit
vinovat din suferințele ispășirii, sunt întoarcerea acestuia sinceră la
un cuget mai bun și determinarea energică de a munci cu fermitate
pentru dobândirea înțelepciunii și a bunătății.
Fiecare spirit este astfel, și întotdeauna, singurul arbitru al propriei
condiții; își poate prelungi suferințele adâncindu-se în rău, le poate
ușura, sau le poate sfârși prin eforturile depuse pentru a avansa pe
drumul onestității.
Condamnarea spiritelor la o dată fixă de pedeapsă, ar fi deschisă
dublei obiecții a neacceptării, în unele cazuri, eliberând un spirit de
pedeapsă înainte de a intra pe această direcție. Dumnezeu, fiind
drept, pedepsește răul numai atâta timp cât el continuă să existe;
El încetează a mai pedepsi când răul, ce avea nevoie de
pedeapsă, încetează să existe. 33 Cu alte cuvinte, răul din punct de
vedere moral fiind, el însuși, cauza suferinței unui spirit, acea
suferință durează in mod necesar atâta timp cât răul moral, care
este cauza, va continua să existe, însă, la fel de necesar, se va
33 Vezi cap. VI, Nr. 23, citatul din Ezechiel asupra acestui subiect.
98