RAIUL si IADUL

12. În cazul unei morți violente, condițiile sub care procesul de
separare are loc nu sunt exact aceleași. Nici o dezintegrare
parțială a elementelor personalității sale neîncepând deja
separarea trupului de perispirit, viața organică este subit oprită cu
putere maximă; în astfel de caz, eliberarea perispiritului începe
numai după ce moartea a avut loc, și precum în alte cazuri, nu
poate avea loc imediat. 53 Spiritul în mod neateptat cuprins de
moarte, e ca și cum ar fi șocat de caracterul neașteptat al
evenimentului; dar, în timp ce simte și gândește, el crede că încă
trăiește viața pământească și păstreză iluzia aceasta până ce
ajunge să înțeleagă adevăratul său loc.
Această stare intermediară între viața materială și viața lumii
spiritului este una din cele mai interesante subiecte de studiu ce ne
sunt oferite, deoarece prezintă spectacolul straniu a unui spirit ce
confundă trupul fluid cu trupul material și care trece prin toate
senzațiile vieții organice. Oferă o varietate infinită de nuanțe,
potrivit caracterului, cunoștințelor, și gradul de evoluție morală a
fiecărui spirit. Este de scurtă durată pentru cei a căror suflet este
purificat, deoarece în cazul lor, a început deja procesul de
eliberare, a căror moarte chiar și cea mai subită doar a grăbit
isprăvirea; însă pentru alții poate fi prelungită timp de ani. Această
stare e foarte frecventă, chiar și în cazuri de moarte obișnuită, însă
pentru unii, nu prezintă nimic dureros, datorită calităților Spiritului;
însă pentru ceilalți, această stare este una groaznică. În special în
cazul celor ce s-au sinucis această stare este cea mai dureroasă.
Trupul lipit de perispirit prin fiecare fibră, toate convulsiile celui
53 Fiecare eveniment, oricât de brusc ni s-ar părea, fiind prevăzut și asigurat de cei ce trec peste, urmează
ca durata unirii sufletului cu trupul să fie determinată în momentul conceperii, ajunge la un sfârșit și la
sosirea, și numai la sosirea, la data stabilită pentru sfârșitul său. Rapiditatea cu care, în unele cazuri,
moartea pe care în mod nepotrivit o numim “accident”, spiritul s-a declarat ca fiind complet liber de trupul
material, dovedește corectitudinea acestui punct al problemei. Atunci când moartea bruscă este urmată de
o lungă rezistență a unirii între perispirit și trup, această rezistență rezultă din faptul că timpul stabilit pentru
întreruperea unirii lor nu a sosit încă; iar suferința astfel impusă spiritului este în același timp ispășirea
predeterminată a unui delict din trecutul său și o lecție de care are nevoie pentru evoluția sa viitoare. În
cazul sinuciderii voluntare, spiritul se pare că rămâne, ca o regulă generală, țintuit de către perispiritul său
trupului în descompunere, pâna la terminarea perioadei stabilite prima oară pentru durata unirii lor. – Tr.
185