RAIUL si IADUL

ar fi trezit nici un ecou în inimile lor și ar fi fost incapabilă să le
influențeze acțiunile.
4. Pe măsură ce simțul spiritual al omenirii s-a dezvoltat, vălul
materialității a devenit mai puțin întunecat, iar oamenii s-au dovedit
mai înzestrați să înțeleagă lucrurile spirituale; însă această
schimbare a avut loc foarte gradat. În momentul în care Iisus a
venit printre ei, i-a fost posibil să proclame un Dumnezeu milostiv,
care sa vorbească despre “regatul” său ca nefăcând parte din
“lumea aceasta”, să spună “iubește-ți aproapele” și “răsplătește
răul cu bunătate” cu toate că sub sistemul Mozaic, Dumnezeu era
reprezentat sancționând principiul răzbunării însumat în aforismul
“ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”.
Ce erau, atunci, sufletele ce trăiau pe pământ pe vremea lui Iisus?
Erau suflete ce fuseseră nou create și erau atunci încarnate pentru
prima oară? Dacă așa, Dumnezeu trebuie să fi creat, în timpul lui
Iisus , suflete cu o calitate mai bună decât cele de pe vremea lui
Moise. Însă, dacă acesta a fost cazul, ce s-a întâmplat cu sufletele
create anterior? Au fost ele condamnate să se chinuie pentru
totdeauna în brutalitatea erei primitive? E de ajuns simplul simț al
realității pentru a ne arăta că asemenea supoziție e de neconceput.
Nu: sufletele încarnate pe pământ, în vremea lui Iisus, erau
aceleași suflete care, după ce au trăit aici sub imperiul Legilor lui
Moise, au dobândit treptat, în existențe succesive ulterioare acelei
perioade, un grad de dezvoltare suficient pentru a le permite să
înțeleagă o învățatură de o natură mai avansată, și care, în ziua de
azi, sunt suficient de avansați pentru a putea primi învățătura încă
și mai avansată dată de porunca lui Hristos pentru îndeplinirea
promisiunii sale 21 .
21 Populația pământului nu este formată numai din suflete ce au fost încarnate succesiv aici din vremuri
timpurii, dar de asemenea și din suflete din alte lumi, cărora le oferă condițiile potrivite nevoilor lor.
Planetele sunt progresive, precum și ființele cu care sunt locuite; însă progresul acestora este mai încet
decât cel al ființelor umane, și cele mai avansate spirite ale unei planete o părăsesc, în cursul timpului, și se
încarnează pe unele planete cu un progres mult mai mare. Pe de altă parte, când o planetă trece de la un
grad mai jos la unul mai avansat în ierarhia lumilor, răul îndărătnic ce se află printre populația umană este
“izgonit” de pe ea, și trimis în “întunericul exterior” al unei lumi de nivel mai scazut, unde continuă lucrarea
îndreptării între condițiile grele și dureroase ale existenței la care face referire Hristos prin “plângerea și
71