Psihanaliza fenomenelor religioase

cunoaştere) şi cpoPoţ (teamă).
'" Clementis Romani quae femntur Homiliae XX, horn. XX, II.
r
în loc de oiio-nq yvrouni; lectura oiiniţ, mi se pare că
furnizează un sens ,.iai bun. Părintele de Lagarde (Clementina,
p. 190) oferă în acest loc: năcr\q ouoiac... OUOT|I;yvwuT|c;.
5:1
Homiliae XX. XX, 3:Tnc UCTO înv kpaoiv
"" l'anarium, I, p. 267.
""° Clementis Horn. XX, horn. XX, VIL Nu întâlnim la Clement nici o
urmă din această atitudine defensivă privitoare ia dualismul
maniheist care îi caracterizează pe autorii creştini mai tîrzii
Prin urmare, homeliile sale trebuie datate la începutul
secolului al II-lea,, dacă nu mai devreme.
11
Hennecke, Neutestamentliche Apokrvphen, p. 309 şi urm.
' 7 Marcu, X, 18; Matei, XIX, 17,
" 8 Scrisoare personală adresată autorului la 12 februarie 1950.
"' Textul care se referă la moartea primilor- născuţi
egipteni,
"" Talmudul din Babylon, Tratat Baba Kama, 60
"' Numerii, XXIV. 16.
h?
l'almudul din Babylon. Tratat Berakoth 7 a.
"'' Midnisch Tanchuma Schemoth XVII
M
Raschi.
"' Midrasch despre Cîntarea Citărilor, II 6.
'* Ben'schitRabba.XU. 15.
67
L. c. XXXIX, 6.
M
Talmudul din Babylon, Tratat Pesachim 119 şi Tratat Sanhedrin
II, 103.
{VI
L. c, Tratat Sanhedrin II. 97.
70
L. c, Tratat Berakoth 16.
71
Aktariel este un tennen tehnic care se compune din ktr, Kether (coroa
nă) şi FI numele lui Dumnezeu.
72
Avem aici o acumulare de nume divine numinoase.
7i
Talmudul din Babylon, Tratat Berakoth 7.
4 75
Aurora, oder Morgenrothe im Aufgang, 16, 54, (p. 215). Savantul meu
prieten Victor White (Dominican Studies, voi. II, 1949, nr. 4. p. 391)
crede că poate detecta în mine urmele maniheismului. Eu nu
practic metafizica, în schimb o practică filozofia ecleziastică.
Iată de ce trebuie să pun întrebarea: ce să facem cu
eternitatea infernului, cu osînda şi cu diavolul? Teoretic
aceste lucruri nu ar trebui să se bazeze pe nimic: atunci
cum s-ar împăca aşa ceva cu dogma osîndei eterne? Dar
dacă ele au totuşi o bază oarecare: ceea ce le susţine nu
poate fi nicidecum un bine. Prin urmare, unde să fie oare pericolul
dualismului? De altfel, criticul meu ar fi trebuit să ştie în ce
măsură eu pun accentul pe unitatea Sinelui, acest arhetip
central care reprezintă un complexio oppositorum prin excelenţă,
şi că. prin urmare, nu inclin nici cit negru sub unghie spre dualism.
76
Mi s-a obiectat că Christos nu este un simbol valabil al
Sinelui, ci doar
un succedaneu înşelător al acestuia. Nu-mi pot însuşi acest
punct de vedere
decît dacă se raportează la o epocă mai recentă care este
capabilă să utilizeze
critica psihologică; dar nu este cazul dacă el pretinde să
judece şi era pre-psihologică.
Nu numai că Christos reprezenta totalitatea, dar el
şi era această
totalitate ca fenomen psihic.
77
Tot aşa cum natura transcendentă a luminii nu poate fi
exprimată decît
prin imaginea corpusculilor şi undelor.
78
Privitor la experienţa Sinelui, cf. Psihologie şi alchimie
("Mandalele in
vise") şi Dialectica eului şi inconştientului.
82
Basilide a trăit în secolul al doilea.
83
Elenchos, VII, 27, 8 şi 12 (p. 207).
84
L. c.,20, 10 (p. 199).
85
L. c, 22, 15 (p. 200).
86
întîlnim acelaşi cuvînt în celebrul pasaj al lui Zosim
asupra craterului
(Berthelot, Collection des anciens alchimistes grecs, III, LI. 8): dvd5pa(xe in\
TO yevoi; TO aov (...Reîntoarce-te la rasa ta).
87
Trebuie să menţionez aici doctrina valentiniană despre
horos la lreneu
(Adv. Haer., 1, 2, 2 şi urm.). Horos este o "forţă'" sau un numen
identic cu
Christos sau cel puţin care emană din el. Horos (limită)
[măsură] are ca si
nonime: opoOnxi]^ (punătorul de limite). uETcryaiYEUţ (care
conduce altun
deva), Kap7ttarf|