Psihanaliza fenomenelor religioase

complex care nu înglobează totalitatea fiinţei
umane: ea a uitat mai mult decît ştie 4 . Ea a auzit şi
a văzut o infinitate de lucruri de care nu a avut
niciodată habar. Ea nu a ştiut nimic de gîn-durile
care răsăreau dincolo de hotarele ei. Eul nu are nici cea
mai vagă idee despre reglarea atît de incredibil de
importantă a proceselor corporale interne, care intră
in sarcina sistemului nervos vegetativ. Ceea ce eui
conţine ia el este, probabil, partea cea mai infimă din
ceea ce ar uebui >ă conţină o conştiinţă completă. Prin
urmare, eul nu po.ite fi deciî un complex parţial.
Probabil că el este acel complex originar a cărui
coeziune internă este conştiinţa. Dar, oare, sa se
limiteze conştiinţa numai la complexul eui ui? Intradevăr,
nu vedem de ce numai coeziunea unei
anumite părţi a funcţiilor senzoriale şi a unei anumite
părţi a materialeloi provenind din amintne ar trebui
să lie, în exclusivitate, conştiinţă. Şi completele
văzului ^i auzului dispun de o organizare perfectă
înăuntru. Nu există nici un motiv de a nu admite
faptul ca nu ar putea fi şi ele conştiinţă . Cazul
Helenei Keller, o surdă, mută şi oarbă, arată perfect
că simţul tactil şi cel cenestezic sint suficiente pentru
a construi şi a face posibilă o conştiinţă, limitată ce-i
drept, numai la aceste simţuri lată de ce îmi
reprezint conştiinţa eului ca o aicătuire din diverse
"■conştiinţe senzoriale", diversele conştiinţe
particulare independente
4
Nu este vorba aici numai de uitare. Rc/idun-u. în accepţia ei
fivudiană,
îşi are rolul bine determinat în limitaiva hotarelor conştiinţei.
Din nefericire.
Jung, după despărţirea dramatică de mai virstnicul său
contrate şi mentor
spiritual (Fieud), a evitat, cit a fost cu putinţă, să insiste
prea mult asupra
acestui concept care ocupă un ioc central în psihanaliză. (N.
Tr.)
5
incercind să evite conceptul de refulare (v. n. 4), Jung
caută să ne
convingă cu alte exemple că conştiinţa are o ai ie mai
largă, că ea nu se
limitează la hotarele "complexului eului". In fond. el încearcă
să definească
conceptul de lotuliiuiv psihică, care înglobează conştientul şi
inconştientul,
dar tară a insista asupra elementelor refulate ale
inconştientului. (N. Tr.)
au fuzionat în unitatea eului plasată deasupra lor.
Dar cum conştiinţa eului nu înglobează nicidecum
toate activităţile şi nici toate fenomenele psihice,
altfel spus întrucît ea nu conţine în ea toate
reproducerile, iar voinţa, în ciuda eforturilor sale,
nu izbuteşte să penetreze în unele regiuni care îi
rămîn închise, problema se pune de a şti dacă nu
există o coeziune analoagă conştiinţei eului care ar
îngloba toate activităţile psihice, un soi de conştiinţă
mai înaltă şi mai vastă în care s-ar cuprinde şi eul.
Este posibil ca eul nostru să fie şi el înglobat într-o
conştiinţă mai perfectă, ca un cerc mai mic într-un
cerc mai mare.
Tot aşa cum activităţile văzului, auzului, etc,
oferă o imagine a lor care. raportată la un eu.
crează caracterul conştient al acestei activităţi, şi
eu! poate ft considerat, după cum am arătat, ca o
ima«ine a totalităţii activităţilor pe care le cuprinde.
Ba chiar am putea pretinde ca toate activităţile
psihice laolaltă să producă o imagine care ar
cuprinde esenţialul naturii lor, altminteri nu le-am
putea considera drept psihice. Astfel, nu vedem de ce activităţile
psihice inconştiente nu ar avea şi ele acest
caracter de imagini, ca şi cele care se prezintă
conştiinţei noastre. întrucît omul. după cum se
pare, este o unitate vitală care se cuprinde pe sine.
am lî tentaţi să conchidem că imaginile tuturor
activităţilor psihice ar putea fi cuprinse într-o
imagine de ansamblu a omului total şi văzute de el
ca un eu.
împotriva acestei ipoteze, nu voi prezenta nici o
obiecţie esenţială; totuşi ea va rămine reverie
goală atîta vreme cît nu vom resimţi nevoia de a o
utiliza pentru a explica oarece. Chiar dacă simţim
nevoia să recurgem la ideea unei conştiinţe
superioare pentru a explica unele fapte psihice,
aceasta ar rămîne totuşi o simplă ipoteză. Căci
înţelegerea noastră nu are puterea să dovedească
că există o conştiinţă superioară celei pe care o