Psihanaliza fenomenelor religioase

C'hris
mor
ţi C
7/m
veş
mi
larec
duce
deja
20-
Ei şi-au redescoperit astfel demnitatea umană:
fiecare avea o natură divină, l'hristos le spusese:
k 'Dii esjis", voi sînteţi Dumnezei "; şi ca atare ei se
simţeau fraţii lui, împărtăşind aceeaşi natură ca şi
el, pentru a surmonta neantizarea prin puterea
Cezarului sau prin moartea fizică. Ei "înviaseră
împreună cu Christos'".
Intrucît noi sîntem fiinţe psihice, şi ca atare nu sîntem
total dependenţi de spaţiu şi timp, putem înţelege
fără dificultate importanţa capitală a ideii de
înviere: nu sîntem livraţi cu totul forţelor
neantizării, pentru că totalitatea noastră psihică se
întinde dincolo de limitele spaţiului şi timpului.
Progresînd în integrarea inconştientului, noi avem
minunata şansă de a face experienţa naturii
arhetipale 1 " care ne procură un sentiment de
continuitate dincoace şi dincolo de existenţa
noastră prezentă.
Cu cit înţelegem mai bine arhetipul, cu atît mai mult
participăm la viaţa sa şi cu atît mai puternic îi
sesizăm eternitatea, atemporalitatea.
După cum rotundul semnifică integralitatea
realizată sau per-tecţiunca. el exprimă şi rotaţia
(mişcarea a ceea ce se învîrte) sau faptul de a
progresa în conformitate cu o mişcare circulară
ne-
că fu/ionmd cu
Isus ei participă astfel la
virtuţile divine. Viaţa în ează
de sub "legea păcatului şi a
exerciţiul imitaţiei
lui e ignoră
perspectiva
erese. Aşa s-a născut
materialismul iota 15. cap. 2. (N. Ir.)
[l's. 82. 6. citat de loan, 10, 34.J Omul deţine în sufletul său
imaginea (arhetipul) lui Dumnezeu. Asimi-acestui arhetip (ceea ce
Jung numeşte "integrarea inconştientului") con-la
indumnezeiie. A se compara această concepţie cu ceea
ce am scris
- in introducere la C. G. Jung: "Analiza viselor", AROPA, 1998, p. 19despre
funcţia psihică totalizantă. (N. 'I r.)
%
iil Isus. credea Pave!. mă
ii conf
cietăţi
ă
viaţă
noastre
. proiecţiile se sprijină pe
alte 1 despre care am
pomenit deja în
desa ralizate
definită, asemănătoare cu cea a soarelui şi a
astrelor (de unde frumoasa profeţie de credinţă a
liturghiei lui Mithra: Eycb eiut ovnlavoc, uuiv &axf|p
["Eu sînt o stea care îşi descrie orbita împreună cu
voi"]) 14 . Realizarea Sinelui înseamnă de asemenea
reconstituirea relaţiei omului cu cosmosul.
Asemenea realizări sînt acompaniate, adeseori, de
evenimente sincronistice . (Experienţa vocaţiei,
experienţa profetică, relevă şi ele din această
categorie.)
Pentru primii creştini, ca şi pentru toţi primitivii,
trebuia ca învierea să fie un eveniment concret,
material, care poate fi văzut cu ochii şi atins cu
mîinile. ca şi cum spiritul n-ar avea o existenţă
proprie. Chiar şi astăzi, oamenii nu pot sesiza fără
dificultate realitatea unui eveniment psihic, dacă
acesta nu este totodată şi concret. La drept
vorbind, învierea ca eveniment psihic nu este
concretă. Ea este o experienţă pur psihică. Este curios
că creştinii au rămas atît de păgîni îneît nu
înţeleg existenţa spirituală în afara corporalului, ca
eveniment psihic. Mă tem că bisericile noastre
creştine nu vor mai putea menţine multă vreme
acest anacronism şocant, fără teama de a împietri
în contradicţii
14
[Cf. Dietrich, Eine Mithrasliturgie, pp. 8-9.]
15
Evenimentele sincronistice sînt analizate pentru prima
oară de Jung. Ele
sînt manifestări fizice obiective care coincid cu manifestările
psihice ale unui
individ, fără a înregistra nici o relaţie cauzală între ele. Ceea ce
au în comun
aceste fenomene tulburătoare (numinoase) este semnificaţia,
sensul lor sim
bolic. Asemenea manifestări erau cunoscute de lumea antică
(ele stau, după
opinia lui Jung, la baza "Cărţii Schimbărilor" - Yi Jing) şi erau
interpretate
în consecinţă. Un asemenea eveniment sincronistic de mare
importanţă in
istoria creştinismului este Steaua magilor care"anunţă" naşterea
lui Isus, Me
sia, mîntuitorul omenirii. Evenimentul fizic care a susţinut această
proiecţie
mitologică se pare că a fost tripla conjuncţie a planetelor
Jupiter (U) şi Saturn
(b) în semnul Peştilor (H), care pare să indice chiar şi data
precisă a natalită
ţii (după calculele astronomice). (N. Tr.)
97