Psihanaliza fenomenelor religioase

solicită fără încetare o interpretare nouă dacă nu
vrem să rămînă mai prejos, pe măsură ce se
accentuează caracterul perimat al conceptului care
le exprimă, în faţa transformărilor fără şir ale celui
pe care alchimiştii l-au botezat: "fugax iile Mercurius" 5] ,
Am lăsa astfel să ne scape un duşman foarte utiL
chiar dacă este şi primejdios. Oare, ce s-a făcut cu
"vinul nou din butoaiele vechi"? Unde sînt
răspunsurile la mizeria şi disperarea unei noi epoci?
Oare, cine a sesizat măcar problemele spirituale
stîrnite de dezvoltarea conştiinţei moderne?
Niciodată, odinioară, nu s-a mai văzut un asemenea
hybris al voinţei şi al puterii care să se impună
adevărului "etern".
Fără îndoială că există aici, în afară de motive de
ordin personal, raţiuni profunde care fac ca cea mai
mare parte a Furopei să sucombe "neopăgînismului",
adică anti-creştinistnr.'ui, şi să
instaureze un ideal religios de putere terestră in
opoziţie cu idealul de iubire care se baza pe un fundament
metafizic. Dar refuzul de a adera la o Biserică nu
înseamnă întotdeauna o atitudine anti-creştină; e
posibil ca el să traducă tocmai inversul, adică o
redescoperire a împărăţiei lui Dumnezeu în inima
omului, acolo unde s-a împlinit "in interioribus ac
superioribus suiş" (k\ părţile interioare şi
superioare), după cuvintele lui Augustin, "misterul
pascal"' 2 . în realitate, această idee veche, caducă
de multă vreme, a omului-microcosmos, constituie
un mare adevăr psihologic care rămîne încă de
descoperit. Odinioară ea era proiectată în corp,
aşa cum şi alchimia proiecta psihicul inconştient în
substanţa chimică. Dar altfel stau lucrurile dacă cuvîntul
microcosmos desemnează lumea şi această
natură interioară care ni se dezvăluie în
inconştient. Un presentiment al acestui adevăr se
găseşte şi în cuvintele lui Origene: "înţelege că şi tu
eşti o lume în miniatură, şi că există în tine soarele,
luna şi stelele"^. Şi tot aşa cum lumea nu constă
numai dintr-o multi-
142
plicitate de elemente incoerente, ci se sprijină
integral pe unitate în sînul lui Dumnezeu, tot aşa
omul nu trebuie să se dizolve în multiplicitatea
contradictorie a posibilităţilor şi tendinţelor pe care i
le prezintă inconştientul, ci trebuie să devină,
dimpotrivă, unitatea care îmbrăţişează această
diversitate . Origene spune minunat: "Tu vezi cum
cel care pare să fie unu nu este unu. dimpotrivă se
pare că există în el tot atîtea persoane cît şi feluri
de a fi" 54 , A fi posedat de către inconştient
înseamnă a fi îm-bucâţit într-un număr mare de fiinţe
şi lucruri, aceasta este o "disjuncţie". lată de ce
idealul creştin este, după Origene, de im a deveni un om
interior unificat*^ 5 . Desigur că punînd accentul în chip
unilateral pe apartenenţa la comunitatea religioasă
exterioară nu atingem acest scop, ci oferim
dezintegrării interioare un vas exterior, mai precis
această comunitate eciezială. tară a transforma
disjuncţia interioară într-o conjuncţie 1 ".
Acest conflict dureros care începe cu nigredo sau
tenebroşi-tas este descris de alchimişti sub diverse
forme: separarea sau divizarea elementelor, dizolvare,
calcinare, incinerare, dezmembrarea corpului uman,
sacrificarea animalelor, a-i tăia mîmile mamei, a
smulge ghiarele leului, dispariţia logodnicului în
corpul logodnicei în care se dizolvă în părticele
infime, etc^ 6 . în
în psihoze avem întotdeauna de-a face cu o scindare a
personalităţii umane (este vorba, desigur, de personalitatea
psihică) în aşa fel încît anumite componente legitime ale
întregului sînl îndepărtate şi privite ca străine euiui
subiectului. Unificarea personalităţii sub patronajul aceluiaşi
eu, adică asumarea conştientă a totalităţii umane (care
include conjuncţia conştient-in-conştient) este ceea ce
propune pe bună dreptate Jung. (N. Tr.)
Conflictele interioare se pot transfera în conflicte
exterioare, ca în cazul disputelor sectaie. O idee surprinzător
de asemănătoare găsim în taoismul lui Zhuang Zi unde citim
că dacă tao-ul dinăuntrul nostru este scindat, întreaga noastră
eficacitate se risipeşte inutil în dispute exterioare (Zhuang Zi,
Tao în ■jfo'lsrr.e, AROPA, ! W l). (N. Tr.)